La plimbare prin Baiului

Azi am avut in sfarsit chef sa ma uit pe pozele din ultimele saptamani. Doua week-end-uri la rand am fost la plimbare prin muntii Baiului. Recunosc ca nu ma asteptam imi placa asa de mult... ma gandeam ca sunt niste dealuri mai mari si ca nu am nici o placere sa merg pe plaiuri si prin padure. Si totusi mi-a placut si m-a relaxat. M-am simtit ca atunci cand eram mica si ma plimbam pe dealurile de la Rucar-Dambovicioara doar ca, in loc de bine-cunoscuta creasta a Pietrei Craiului, aici vedeam Bucegii. E o zona care merita vazuta si cu siguranta voi mai reveni.

Am prins o zi superba de mers, din pacate nu atat de buna pentru fotografiat :) Totusi am incercat sa aduc cu mine cateva amintiri... iata cateva dintre ele:

Padurea de zada


Plaiuri cat vezi cu ochii...










Ziua se apropie de sfarsit...


La revedere!

Targu Mures

Am fost de curand in Targu Mures si am vizitat Palatul Culturii. Asa cum era de asteptat mi-au placut vitraliile. Sala Oglinzilor este intr-adevar deosebita (multumesc pt sfatul de a o vizita).



Si totusi... nu stim (e ceva general la romani) sa ne putem in lumina valorile. Iau aici exemplu Palatul Culturii nu pentru ca ar fi o situatie grava, ci pentru ca m-a lovit cat de multe se pot face si cat de putin se face.




In Sala Oglinzilor ni s-a pus o caseta in romana despre Palatul Culturii si trei cuvinte despre fiecare vitraliu. Surpriza neplacuta: numele povestilor care sunt reprezentate in vitralii nu erau traduse. Oare era asa grea traducerea lor? Mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre acele povesti...

Mi-am adus aminte de un muzeu dintr-un orasel din Olanda. Nu aveau mare lucru de aratat, dar modul in care o faceau m-a impresionat. Ne-au plimbat un pic prin subsolurile orasului, ne-au aratat cateva ziduri de aparare din Evul Mediu si ne-au spus povesti, legende care s-au gasit/pastrat din acele vremuri. Recunosc ca imi plac povestile in general, dar cele pe care le-am ascultat atunci mi s-au parut deosebite datorita (in special) talentului de a povesti al ghidul (poate nu o sa va vina sa credeti dar ghidul lucra ca voluntar la acel muzeu).

Si ma intreb, oare cum ar fi fost ca in loc de o informare seaca despre Palatul Culturii sa ni se mai spuna si povestile ca sa stim la ce ne uitam, sa putem admira talentul celui care a creat vitraliile. Probabil ca nu toata lumea gandeste ca mine, dar oare exista oameni carora sa le placa modul de prezentare actual?

Nu va mai povestesc de galeria de arta unde din cauza soarelui de afara, nu am reusit sa vad nici jumatate din picturi. Si ma intreb, de ce exista jaluzele?



Totusi (desi nepuse in valoare) la Palatul Culturii din Targu Mures exista niste lucruri deosebite care merita vazute.

Ninge!

NINGE!

Nu-mi pot sterge zambetul de pe fata :) Prima ninsoare de anul asta nu s-a lasat asteptata prea mult. Azi dimineata Bucurestiul arata frumos: culorile toamnei si ninsoare. Deja am inceput sa visez la zilele iernii: la ciocolata calda pe care o bei dupa o zi de ski sau dupa o sedinta de patinaj, la caldura de langa soba dupa o bataie cu zapada :)

Nu e nimic mai vesel decat zapada.

Abia astept vacanta de iarna. Ce ziceti? Cum va suna o bataie cu zapada si apoi mere coapte cu scortisoara si focul trosnind in soba? Hai, visati cu mine! Uite, mere avem (am avut grija de asta in a doua parte a concediului). Nu mai trebuie decat zapada... si o mana de prieteni. Cine se baga?


Si continui sa zambesc! :)

Fagaras

Saptamana de concediu a fost mai scurta decat credeam. Am apucat sa plecam abia marti la pranz si vineri s-a stricat vremea. Asa ca dintr-o saptamana planuita in Fagaras au ramas doar 3 zile, dintre care una si jumatate cu multa ploaie si ceata :( .

Am urcat pe Transfagarasan... sa ma ierte soferii dar iacs, groaznic... asa o vale frumoasa a fost acolo si asa de ranita este de soseaua aia. Stiu, mi s-a mai zis ca e o cale de acces usor in Fagaras, dar mie tot nu imi place. Abia asteptam sa trec creasta si sa nu mai vad soseaua aia oribila. Daca vreti sa vedeti poze cu Transfagarasanul trebuie sa cautati in alta parte ca eu nu am.

In prima seara, in cort la Balea, am facut planul: mergem la Negoiu, dar... ne-am trezit la 10 cu greu si abia la 12 am plecat pe traseu. Si pornim noi incetisor, incetisor ('tipa-tipa' cum zice cineva)...



facem poze... ruginiul toamnei e chiar pe gustul meu...



admiram privelistea... de afine e cam tarziu...



mai facem niste poze (a se observa ca sunt cu personaje ca mi-a zis mie cineva ca vrea si personaje in poze)...



si ajungem la Caltun.


Aici ne ajunse si ceata din urma. Asa ca, am decis ca lasam rucsacii, dam o fuga pana pe Negoiu si ne intoarcem sa dormim aici. Cand sa plecam incepu si sa ploua. Am mai mers si altadata prin Fagaras ca magarii in ceata, nu ne mana nimeni din urma de data asta, nu aveam un loc unde sa trebuiasca neaparat sa ajungem asa ca am ramas in refugiu sperand sa se mai indrepte vremea. A doua zi insa a fost si mai rau...



Asa ca am luat-o frumusel inapoi pe acelasi drum pe care de data asta doar il ghiceam - nu ma plang, poteca e bine marcata. La un moment dat s-a mai ridicat ceata si am mai facut cateva poze chinuindu-ma sa nu ud prea tare aparatul.



Si murati si cam plictisiti de a vedea numai ceata am coborat visand deja la urmatoarea iesire pentru ca asta a fost mult prea scurta.



Ce am facut de vineri pana duminica, in episodul viitor :)

Tiamat

Sambata am fost la concertul Tiamat. Sala Agronomia, deci pretentiile de sunet nu erau prea mari. Totusi in primul rand se auzea bine :).

Despre trupele din deschidere nu prea stiu ce pot comenta. Kratos avea pe 'omul invizibil' la baterie si au avut ceva probleme cu sunetul. Probabil din cauza asta publicul a fost reticent. Grimegod a sunat bine. Eu ii vedeam si ascultam pentru prima oara si mi-a placut cum suna. Nu mi-a placut insa prezenta lor scenica. Solistul mi s-a parut de-a dreptul ciudat :( .

Timat a fost la inaltimea asteptarilor. Chiar au sunat bine pentru Agronomie. E adevarat ca am stat mai central decat la Lake of Tears. Mi-a placut deschiderea cu 'Vote for Love'. M-a uns la suflet 'Wings of Heaven'. De 'The Sleeping Beauty' ce sa mai zic :). Mi-a placut ca au coborat in public si au dat mana cu fanii, desi am primit cateva coate bune in cap pentru ca eram in fata. Totusi faptul ca s-au apropiat de fani a fost o bila alba. M-a amuzat reactia lui Edlund cand o tipa micuta a sarit gardul ca sa-l imbratiseze.

Am fost dintre cei care au ajuns si in spatele scenei pentru autografe. Nimeni nu se astepta la o sesiune de autografe si o intalnire cu fanii dupa concert si ca urmare am fost luati prin surprindere cand in timpul concertului ni s-au dat ecusoane pe care scria 'all access' :). Pentru surpriza asta multumim Metalfan, stiu eu niste fete care au fost foarte fericite. Baietii au fost foarte simpatici si foarte rabdatori. Banuiesc ca sunt obisnuiti sa raspunda de fiecare data la intrebari de tipul: V-a placut pe la noi? Cand mai veniti? Cand iese urmatorul album?. Mie mi s-a parut amuzant ca toata lumea ii felicita si ii intreba acelasi lucru, dar apoi ce altceva sa-i intrebi...

Dupa Amorphis la Sibiu am zis ca nu-mi mai iau camera foto la concerte si nu am mai luat-o asa ca nu pot sa va arat poze cu Tiamat. Tot ce am este un afis semnat caruia i-am facut repede o poza :) .

Bleah!

Azi eram in tramvai si pe scaun in fata mea cineva citea o revista. Mi-a atras atentia un citat din Cioran. Zicea Cioran ceva de genul: "Toti am vrut la un moment dat sa fim canibali; nu atat pentru placerea de a devora pe cutare sau cutare, cat pentru cea de a ii vomita".


Cred ca cei care fac asa ceva sunt prea otravitori si pentru a fi vomitati. Bleah!

Oglindire

Oare ce vad oamenii din jurul meu? Cat de distorsionat vad ei realitatea? Nu stiu. Tot ce stiu e ca lucrurile se vad diferit in functie de starea de spirit a privitorului.

Ieri totul era clar, vantul nu incepuse sa bata...


azi realitatea s-a tulburat...

La Multi Ani, Marie!

Anul acesta cate o floare virtuala pentru fiecare Marie, pentru ca sunt imprastiate prin toata Europa.

Una tie,


si una tie,


si una tie,


si un LA MULTI ANI! mare de tot pentru fiecare din voi.

Tribute to Freddie...

Timpul

Imi tot suna in cap citatul "timpul nu mai avea rabdare". (Cum de unde e citatul? Din Morometii.) De ce? Pentru ca simt ca timpul trece prea repede sau mai bine zis ca trece pe langa mine. De exemplu: imi dau seama acum ca a trecut vara. Chestia asta e pe de-o parte buna: inseamna ca nu mai fierb in suc propriu de fiecare zi, ca am ajuns la temperaturi suportabile (de asta mi-am dat seama ieri cand, in sandale fiind, mi-a fost un picut racoare). Pe de cealalta parte insa am facut un mic inventar de vara si a iesit cam asa: Paris... o zi in Bucegi, o zi in Crai, 4 zile la mare, un wk in Sibiu si 2 zile in Brasov... cred ca nu am uitat nimic. Cam putin... parerea mea.
Ehhh... asta este... lasa ca se apropie toamna si odata cu ea saptamana obisnuita in munti. Nu ne-am hotarat inca ce munti vor fi anul asta dar pana atunci ne uitam in urma la cum a fost toamna trecuta in Rodna, intarim un pic mai mult culorile ca sa simtim mai aprig dorinta de a lua rucsacul in spate si a fugi de lume, si visam cu ochii deschisi... visam colorat...

Oare pot?

De ceva timp incoace ma tot chinui sa invat ceva tehnici de fotografie. Rezultatul cam lasa de dorit. Pozele nu cred ca sunt mult mai bune decat cele pe care le faceam inainte. Tot ce am reusit pana acum sa fac este sa nu mai fotografiez tot ce vad. Acum fac mai putine poze (desi cred ca aici exista voci care vor spune ca tot sunt prea multe) dar asta nu inseamna ca sunt mai bune.
Mi-am zis initial: invat tehnici de compozitie. Asa ca m-am apucat sa citesc ce am gasit in domeniu. Si am citit tutoriale, si am citit comentarii la diverse poze pe diverse forumuri, si m-am inscris la un curs prin mail... credeti ca m-a ajutat? poate ca da si eu nu imi dau seama. Ceea ce imi dau insa seama este ca intotdeauna voi fi nemultumita de pozele mele. De ce sunt nemultumita? Nici eu nu stiu. Poate ca nu au sclipire, poate ca nu redau ceea ce am simtit eu cand le-am facut, poate ca doar sunt eu prea exigenta. Sunt doar poze de vacanta si pentru niste poze de vacanta arata acceptabil, doar ca... as vrea sa pot mai mult. Mai incerc, mai studiez, mai experimentez, poate pozele mele de vacanta se vor mai imbunatati cu timpul.
Am gasit primele poze facute cu aparatul meu. Una chiar imi place: numarul e 151 dar tinand seama ca fotografiam tot ce misca pentru a vedea cum merge jucaria cred ca se poate zice ca este una dintre primele poze. Inca nu stiam sa stau nemiscata cand fac poze, inca nu aflasem ca exista ceva numit regula treimilor, inca nu stiam nimic despre fotografie. Acum stiu. Si ce daca?

EL

Griul bucurestean ma dispera. Daca mai adaugi si vipia verii, rezulta o combinatie care pentru mine e mortala. Nu exagerez, este chiar mortala. Imi omoara sufletul, imi inabusa gandurile, ma face sa nu mai simt nimic. Ma veti intreba cum supravietuiesc? E simplu... ma intorc mereu la EL. Cum cine e el? Hai, ca puteti ghici si singuri! Sa va ajut: este inalt, uneori pare chiar foarte inalt... este aspru dar in acelasi timp delicat... ma primeste mereu cu bratele deschise dar are la randul lui nevoie de protectie... stie intotdeauna sa-mi rasplateasca rabdarea... are mereu surprize care imi taie respiratia... de fiecare data cand ne vedem imi ofera flori... uneori are si mici si delicate bunatati pe care ma ademeneste sa le caut... chiar si doar o zi alaturi de el ma revigoreaza, imi da speranta si ma umple de bucurie... Uite aici e cea mai recenta poza pe care i-am facut-o:



dupa o zi in care m-a alintat cu flori:

Caprele fac poze

In weekend am dat o fuga pe la munte pentru a scapa de caldura groaznica din Bucuresti. Sambata am facut o tura pe Braul Rosu. Pozele cu peisaje vor veni in episodul viitor, acum am altele mai spectaculoase.

Ne-am retras un pic din poteca pentru a manca ceva, cand au aparut o capra neagra cu iedutul dupa ea. Initial erau departe asa ca i-am admirat incercand cateva poze cu zoom maxim (pe alea nu le pun aici). Apoi s-au apropiat. Se pare ca doreau niste poze asa ca m-am conformat rapid. Din pacate eu eram emotionata, ele agitate... asa ca pozele nu sunt tocmai artistice. Here goes:

Mama, mama, cine sunt aia?


Oare ne fac poze?


Hai mai aproape!






Uite, ce coada am!


Tu poti sa te uiti in jos?




Oricat de curios ai fi, stai aici ca nu stii cand devin oamenii periculosi...

Cand au considerat ca am facut destule poze, capra a fornait amenintator. Am inteles aluzia: eram la ele acasa si nu mai eram bineveniti. Asa ca ne-am strans lucrurile si ne-am vazut de drum lasand caprele sa isi vada de treburile lor si sperand ca ne vom mai intalni.

Alt fel de graffiti

Brasovul e un oras pe gustul meu... nu stiu de ce imi place... asa... pur si simplu... Recunosc ca nu am vizitat prea mult din el. Ca orice turist m-am fatait prin centru si prin locurile indicate de localnici si ghiduri ca fiind 'frumoase'. Am ajuns si aici:

Biserica Sf. Nicolae


si am observat gardul :)






PS: ce zici, Flori, se potriveste la colectia ta de graffiti?

Costinesti

Am fost anul asta si la mare.
Impresiile mele? Groaznic! Nu mai merg la mare in varf de sezon!!! Aglomeratie pe plaja... in apa... in sat... pe terase... De caldura nu mai zic nimic. De acum incolo imi voi sustine mai vehement punctul de vedere: la mare se merge in septembrie.

Altceva? Pai... se vad urmele inundatiilor. Nu ma refer aici numai la podul si la 'zona de agrement' care au rasarit peste iarna, ci si la lipsa vegetatiei din jurul lacului si la multitudinea de turisti care se inghesuie sa faca poza cu obeliscul care a fost daramat anul trecut. Oare de ce vor toti brusc poza acolo? Cu ce e mai special decat anul trecut? Ma depaseste...

Cam asta e ce am reusit sa prind departe de aglomeratie...

Si daca tot am carat aparatul dupa mine la mare (ceea ce este o premiera!), am incercat si cateva poze cu un rasarit.

Personajul principal


Mult cautata (sau nu) carare de lumina

Acelasi rasarit un pic mai tarziu