Am intrat in curtea unei case fara firma (noroc ca prietenii nostri mai fusesera acolo, ca eu nu nimeream singura). Am coborat pe niste scari inguste, cu pereti jilavi, intr-un subsol cu miros greu de mucegai (mi-am amintit de studentie, cand in Jack curgea apa pe pereti). Recunosc ca prima impresie nu a fost foarte buna.
Ne-am asezat (se sta pe un soi de perne puse direct pe jos) langa o masuta mica pe care erau o lumanare, un clopotel si doua meniuri. M-am uitat in jur: lume relaxata care parea sa se simta "ca acasa" si sa se bucure de atmosfera romantica creata de lumina slaba a lumanarilor si de muzica ambientala ce se auzea in fundal.
Am deschis meniul si am inceput sa citesc cu ochii mijiti in lumina palpaitoare. Totul suna bine. Vroiam ceva care sa nu contina ceai verde sau negru, ceva aromat si dulceag. Mult prea vagi criteriile de cautare asa ca tare greu de decis. Ne-a luat o vesnicie sa ne hotaram ce vrem. Eu am ales solutia cea mai simpla: cand m-am saturat de citit, am lasat meniul sa se deschida singur si mi-am ales ceva de pe pagina respectiva. Am nimerit la 'neceaiuri' (cica nu contin nu-stiu ce substanta din frunza de ceai), dar care, dupa parerea mea de om fara pic de experienta in domeniu, tot ceaiuri erau (adica o zeama aromata de ierburi :P ). Am ales bine: un 'neceai' cu o aroma divina de flori (se numea 'sweet lily' ;) ), asezonat cu prajiturele japoneze.
Recunosc ca am trecut foarte repede de prima impresie si m-am simtit foarte bine. E un loc aparte (foarte diferit de cluburile cu care sunt eu obisnuita), fara fum de tigara, fara muzica tare si cu atmosfera relaxata si relaxanta. Il voi mai vizita cu siguranta.
PS: poza e facuta la Barcaciu intr-o seara in care eram doar 2 oameni acolo, dar cred ca se potriveste un pic atmosfera
