18 august 2009

Switzerland-Milka - Excursia 2: Zermatt-Matterhorn-Marmota

Ziua 3: Grindelwald - Sion - Täsch - Zermatt - Täsch

Am parasit frumoasa statiune Grindelwald si frumoasele ei peisaje imbarcati intr-o frumoasa masina. Ma rog ceva din toate astea nu era asa gigea, dar din trecut numai de bine. Si dai, dai, dai inainte cu masina. Unii cu masina .... altii dai inainte cu somnul. Mergem, mergem, ne suim cu masina in tren, mergem prin tunel (in tunel e intuneric si nu poti face poze, deci nu vedeti poze din tunel), iesim din tunel, dormim inainte si ajungem la Täsch (1,499m). Ne sculam, debarcam, punem cortul si pornim mai departe. De data asta fara masina. Masinile se opresc aici. De aici iei trenul (pe care il platesti evident, dar esti mandru pentru ca te integrezi in spiritul ecologic din statiunile montane elvetiene) si ajungi in Zermatt (1,608m).

Ce ar fi de spus depre Zermatt? Hmm ... nu prea multe. Vale ingusta. Plina de vile (vezi exemplu in poza de mai jos). Capre in mijlocul orasului. Si maslinute de la capre. Japonezi... o da, de astia cat cuprinde... bine ca sunt pasnici si trag poza dupa poza.
Fraza pentru Sefu: Iti dai seama ce ar fi industria foto fara japonezi? Numai masline.


Sa revenim la Zermatt. Sentimentul e cool in statiune. Si nu era frig. Casele vechi se amesteca cu cele noi. Pentru ne-initiati: casele vechi se recunosc dupa faptul ca sunt suite pe pietre pentru a preveni intrarea soarecilor (vezi chestiile alea rotunde pe care sta cosmelia din poza). Casele noi se recunosc dupa faptul ca permit soarecilor sa intre inauntru (nu au farfurii sub ele) si apoi permit, evident contra-cost, turistilor sa intre pentru vizionare de soareci. Din pacate noi nu aveam bani de soareci, asa ca a trebuit sa stam la cort.
Altfel sunt aceleasi flori ingrijite si cochete ca si in Grindelwald, numai ca, fiind mai multa inghesuiala, esti mai tentat sa te uiti dupa ciori. Sau dupa munti...



Din fericire ciori nu prea sunt, dar poti sa vezi Matterhornul. Italienii ii spun Cervino, adica Muntele Impadurit ... eu unul nu m-am prins de ce pentru ca frumos e, maiestuos e, spectaculos e, dificil e, impunator e, dar impadurit nu e. O fi spre sud, dar si acolo cred ca mai curand e impunator decat impadurit!
Apropo, in prim-plan in poza puteti observa mijloacele de transport turisti prin Zermatt: autopiciorul sau niste chichinete electrice foarte ecologice.

Ziua 4: Täsch - Zermatt - Schwarzsee Paradise - Hörnli Hut - Täsch


Aceasta priveliste a Matterhornului, care desigur va este cumva familiara, e luata la coborarea din telecabina. Pentru a va lamuri de ce e asa familiara zgaiba asta de munte, uitati-va pe un ambalaj de Milka sau, daca sunteti mai zgarcit, pe unul de Africana. Dati-mi voie sa ma folosesc si de acest prilej sa va reamintesc: calitatea se plateste: numai cei ce dau banii pe o Milka isi pot lamuri atare nelinisti metafizici. Ceilalti isi pot imagina ca au vazut muntele in alta viata. Ma rog. Divagatii.

Sa ne intoarcem la oile noastre. Deci am campat in Täsch, am luat trenul pana in Zermatt, am vazut casele pe farfurii, am vazut ambalajul de la Milka, ne-am intors la cort, am baut vin, am aruncat sticla in containerul de ... sticla, ne-am culcat, ne-a trezit ploaia, ne-am culcat la loc (pe cealalta parte), ne-a trezit din nou ploaia, ne-am culcat la loc (pe partea initiala), ne-am trezit, am scuturat cortul, am vazut ca nu tine faza, l-am strans ud, l-am pus in masina, ne-am intors in Zermatt, am luat telecabina (din nou, pentru cei ce aveau o parere buna despre noi, sic!) si am ajuns sus. La Schwarzsee Paradise (Paradisul Lacului Negru, 2,583m ). Acolo am facut poze.



De pilda aceasta poza este spre ... XXXhorn. Nu am nici cea mai vaga idee. Ma rog e spre nord-est. dar fiindca toate varfurile se termina cu "horn" care inseamna varf pot spune ca este spre un "horn". Sper ca ne-am lamurit, da?

Later edit: Se pare ca totusi m-am lamurit. Cu ajutorul tool-urilor de recunoastere automata de obiecte dezvoltate de cercetatori din lumea intreaga si prezentate la conferinte de renume, aplicate pe baze indexate conform ultimelor standarde in materie de multimedia (daca nu pricepeti nu va fie teama, e defect profesional, nu se ia) am putut sa ma lamuresc ce e in poza asta. E grupul numit Mischabelhörner (Coarnele lui Mischabel).
Cel mai in stanga (plan departat, grupul central) e Dom (4,545m), apoi Täschhorn (4,491 m), apoi Alphubel (4,206 m, mai lat asa ca o coafura de femeie de varsta mijlocie). In plan apropiat, fara zapada, probabil ca este dealul pe care se afla Rothorn Paradise (Paradisul de la Varfu Rosu, 3,103 m, loc de halit, contra cost evident).



Dupa ce am pozat constiincios spre nord, este timpul sa ne intoarcem si sa pozam constiincios si spre sud-est. In aceste conditii, daca nu avem ochelarii aburiti sau probleme cu vederea, vom zari masivul Monte Rosa. Gogu zice ca asta inseamna Muntele ... nu Rosu, ala e in Ciucas, ci Muntele ROZ. Stiti povestea: frumos e, maret e, poate asta o fi si impadurit, dar roz nu e. Au italienii astia o nomenclatura, parca nu ar fi latini!
Deci cel mai inalt varf e Dufourspitze (4,634 m - centru, plan apropiat) si probabil Nordend (centru, planul doi, cel mai din stanga 4,609). Mai in dreapta, ca o spinare de pisica in fata unui doberman, e Lyskamm (4,527), supranumit "Halitorul de homo sapiens". In plan apropiat este un binevoitor care s-a hotarat sa intre in poza ca sa dea senzatie de dimensiune; totodata ne indreapta privirea catre paienjenisul de poteci din vale. Fac parte din peisaj, ce naiba! Nu da-ti vina pe binevoitor!



In acesta poza se poate vedea Lacul Negru, care i-a dat numele restarantului paradis din zona. La capatul lui se poate vedea Sfatul National al Marmotelor, locul unde se strange consiliul de administratie de la Milka. Faza cu ursul era pe bune! De aia au plecat toti ursi in Italia. Povestea asta mi-a fost validata cand am cumparat suplimentul de viteza pentru telecabina.
In spate, impunator se inalta un "horn". Cred ca e Zinalrothorn (4,221m) care inseamna Varful Rosu (germ.) de langa satul Zinal (fr.). Chestia alba e fumul de la o grenada fumigena, de la un joc de airsoft desfasurat in zona.



In plan apropiat grupul case (restaurant, restaurant, teleferic, telecabina) de la Schwarzsee Paradise, iar in plan departat grupul Mischabelhörner. Ca si comentariu, va rog sa notati, alaturarea unui masiv extrem de impunator cu o multitudine de case, casute, cosmelii, baraci, refugii, drumuri, fire, stalpi. Poate in Bucuresti sa ma gasesti asa o adunatura de urbanism. Macar noi n-avem munti! Ca si idee trebuie sa te chinui sa prinzi un cadru natural, fara sa se vada mana omului.



Bun! Deci ziceam ca am plecat de la telecabina si ne-am apucat sa urcam la baza Matterhornului. In germana, asta ar insemna Varful Luncii (din nou sunt usor confuzat de apelativ, eu credeam ca sunt la munte, uff berea aia din avion!). Are nici mai mult nici mai putin de 4,477.54 (nu are pietre pe el, deci nu va puneti problema ca e temporar). Drumul pe care am urcat se poate vedea si aici. Asta chiar a fost un drum de munte. Nu tu asfalt, nu tu telecabina, esti tu si masivul. Si inca vreo 300 de oameni.
Undeva in mijlocul pozei (acolo unde se termina zapada) e Hörnli Hut (3,260m), unde poti sa mananci spaghete bologneze. Aia chiar seamana cu o cabana de munte, chiar daca aprovizionarea se face cu elicopterul. La toaleta nu se trage apa... m-am simtit ca acasa (adica in muntii de acasa, ce credeati?). La capatul limbii de zapada este campingul, pentru cei ce cred ca dormitul pe pietre colturoase ascute simtul si a doua zi vor fi mai vioi pe varf. Dupa doua ore si jumate, de la telecabina, ajungi la cabana, la baza varfului. E un pic solicitant, dar simti si tu ca faci ceva si privelistea e recompensatoare.



Odata ajuns la cabana, halesti, eviti restul lumii si faci poze. Cam asa ceva iese spre nord-nord-est: grupul Mischabelhörner in stanga, Clima di Jazzi in centru-dreapta, pietre in plan apropiat. Nu contin aur. Am verificat. Nici comestibile nu-s; si asta s-a verificat.



Daca te invarti un pic si faci poza mai spre est-sud-est prinzi Monte Rosa (Dufourspitze), Lyskamm, Castor (4,228m) si Polux (4,092m - doi gemeni mititei in spate), Breithorn (4,164m, impunator in centru) si Kleine Matterhorn (Micul Varf al Luncii 3,883m - loc unde se poate hali, evident) - ultima chestie ascutita din drepta. In plan apropiat, desi mai jos pare piatra, este de fapt gheata (permafrost): ghetarii Thedulo (centru sus) si Furgg (dreapta).


Spre nord-vest se vede valea Zmutt, care are o salba de lacuri albe si indiguite, ghetari, pietre (de fapt tot gheata e pe dedesubt) si lacuri naturale. In spate Ober Gabelhorn (4,063 m - stanga), Wellenkuppe (3,903m, mai mitetel spre centru), Zinalrothorn (cu un guleras de fum pe dreapta, p'asta il stiti deja, spuneti repede inaltimea sa vad daca sunteti atenti sau tot la Mac Donalds va e mintea). Undeva in spate, la marginea din dreapta sus, prin ceata din zona si blur-ul aparatului (clar ne trebuie o camera serioasa, consumer, cu ultimul racnet in materie de sharpening) se vede Weisshorn (Varfu Alb, 4505m - concurenta locala la Mont Blanc - Muntele Alb).



In final ... Alpii Penini, un steag si o excursie incredibila.
Da, ne-am intors la Täsch pentru ca ne usca parcarea. Nici macar la o bere nu ne-am oprit.

Continuarea in episodul urmator.

Generic:
text.... ala_negru
poze.... Laura

07 august 2009

Grindelwald - Jungfrau

Vacanta de exceptie. Elvetia. Switzerland. Suisse. Branza. Vacuta. Civilizatie.

Excursia nr 1. Alpii Bernezi. Jungfrau. Grindelwald.


Grindelwald e statiune superba situata intr-o vale marginita pe de o parte de tripleta Jungfrau (Fecioara) 4,158 m (bine, stiu ca e mai departe si din statiunea propriu-zisa nu se vede, dar, na, tre sa ne laudam si noi un pic) + Mönch (Calugaru) 4,107m + Eiger (Capcaunu) 3,970m si pe de alta parte de munti sub 3,000m, verzi, cu lacuri.


Ziua 1. Grindelwald - First - Bachalpsee - Waldenspitz - Bort - Grindelwald.


Daca vrei sa vezi partea inalta urci in zona verde. In poza de mai sus puteti admira peretele Wetterhornului (Piscul Vremii - 3,692). Hmm, nici partea cu urcatul nu e foarte exacta, intrucat fie mergi pe drum asfaltat, fie iei telecabina.



Totusi, dupa ce iei telecabina (pana la First) poti merge un pic ca sa simti ca esti la munte. In cazul de fata am ajuns la un lac (Bachalpsee). Privelistea - varful Schreckhorn (google habar nu are ce inseamna, dar are 4,078m) si Capcaunu cu fumuri la cap - este superba. Totusi la lac (2,265m) este toaleta la care tragi apa si ai hartie igienica (like into the wild!?).



Daca mai cobori un pic ai din nou o priveliste detaliata asupra Schreckhornului (tot nu stiu cum se traduce, am putea incerca Varful lui Schreck, dar se confunda cu Capcaunul care este in apropiere) iar printre el si Capcaun se poate vedea ultima coada a ghetarului Grindelwald de Jos.


O priveliste asupra pereterului ne-foarte-spectaculos al Capcaunului (nici Eiger nu e greu de scris, dar imi place mai mult in romana), cu un guleras de ceata (sau frisca, nu suntem siguri, nu am gustat). In planul apropiat, pentru creearea panoramei si senzatie de dimensiune sunt Silvia si Jorge (multumim, multumim pentru toata excursia).
To Jorge: Man do you know that the second most spoken language in Grindelwald, after German, is Portuguese? You people do conquer the world.



O data ce am urcat (repet, pentru cei ce aveau o parere mai buna despre noi, cu telecabina) trebuie sa si coboram. Pentru incalzire, aceasta se face pe poteca turistica, cu suport de pamant. Traseul este foarte frumos, iar pierderea de altitudine spectaculoasa.



O data de ce ai pierdut ceva altitudine (de pe la 1,850m) poteca pamanteana este inlocuita cu drum asfaltat; prin padure. Serviciile turistice elvetiene trebuie sa isi justifice costurile ridicate.
Totusi, va rog, lasati la o parte rautatile omenesti si invidia pentru o civilizatie ridicata si admirati maiestuozitatea Alpilor Bernezi. In preajma lor, chiar te simti ca un gandacel!



Cobori, cobori si pana la urma ajungi in statiune (nu, nu se poate ajunge direct in China). Senzatia este impresionanta. Pereti aproape verticali (in spate Capcaunu) domina statiunea cu peste 1,000m. In statiune casele sunt un model de gust (serios, sunt superbe si inconjurate de flori).

Ziua 2. Jungfraubahn: Grindelwald - Kleine Scheidegg - Maruntaiele Capcaunului - Jungfrajoch.

Am mers cu trenul (cu roata dintata - cremaliera). Scump, dar daca te gandeti cat detergent am economisit ne mai transpirand, treaba se mai echilibreaza. Deci ne-am trezit devreme, am prins primul tren (era cu reducere, nu credeti ca suntem oameni seriosi), am dormitat in el si am ajuns la Kleine Scheidegg (asta e Micul Schiedegg pentru cei ce nu vorbesc germana) - 2.061 m; asta 'micu' e un pas inalt in Alpii Bernezi, iar iarna statiune de ski; in Romania era o stana, cel mult cu faianta pentru respectarea normele europene. Trenul care urca pana aici are 117 ani de functionare continua. Cand ziceati ca mergem la Constanta pe autostrada? Da, stiu, trenul cu care vom continua nu are decat 113 ani si si-a depasit si el bugetul si deadline-ul la constructie.


De la Micul Scheidegg se poate vedea Fecioara. Filistinilor chiar credeati ca l-am amintit doar ca sa ne dam mari!
Ca si observatie, pe zonele in care ajunge soarele, pana la 2,500-2,900m creste iarba, iar apoi incep zapezile vesnice si ghetarii permanenti, care sunt strabatuti frecvent de sisturile ascutite ale muntilor. Peisajul in acesta zona este diferit de ce se poate vedea in Carpati; aceasta zona alpina este, dupa parerea mea mai spectaculoasa: este mai potrivnica, mai neprimitoare, mai salbatica, mai maiestoasa.


In partea a doua a ascensiunii, am schimbat trenul si am inceput sa studiem sistemul digestiv al Capcaunului si apoi, pentru comparatie, al Calugarului. Nu, in Fecioara nu se merge, nu va ganditi la prostii.
Lasand la o parte ironiile ieftine, este fascinant cum au reusit sa sfredeleasca roca pentru a monta cale ferata. Aceasta linie, denumita Jungfraubahn, a fost construita in jur de 1896 si urca prin tunel 1,100m. In munte sunt doua opriri, in care se iese cumva la suprafata in peretele lateral al stancii (odata in mijlocul Northen Eigerwall-ului) si apoi sub Mönch (de unde se vede ghetarul).



Punctul terminus al calatoriei este la Jungfraujoch (auto-intitulat Top of the Europe ... probabil de catre un tip de la marketing in pericol de a fi concediat pentru consum excesiv de alune si cafea), un colt stancos intre Jungfrau si Mönch... de fapt trenul se termina undeva in mijlocul lui unde este un complex urias cu ... restaurantul Bollywood. Pana sus se urca cu liftul la asa numitul Sphinx Obsevatory.
In imagine, luata de sus, se poate vedea Great Aletsch Glacier. In centru este asa numita Konkordiaplatz (care desi pare neteda ca Piata Victoriei sta calare pe 1000 de metri de gheata). In fundal se pot vedea varfuri din partea sudica a Alpilor Bernezi, a caror denumire, din respect pentru sanatatea limbii noastre latine le voi omite.


Din complex se poate iesi si te poti plimba pe ghetar. In spate, in centru este Jungfrajoch, pe varful caruia troneaza observatorul Sphinx (3,571m). In stanga este Fecioara. Oamenii nu ii cunoastem, dar presupunem ca sunt de treaba.


Desi esti la 3500 de metri muntii din jur tot mai au 700 in rezerva ca sa te faca sa te simti infim. Cred ca in cazul de fata se vede Finsteraarhorn 4272m (varful cei mai inalt din Alpi Bernezi); pentru romani se poate citi Varful Intunecat sau Negoiu (ce mica e lumea, nu?)


Daca tot suntem la 3500 de metri, avem o gramada de apa sub noi (e fascinant ... unii nu stiu sa inoate) si te poti plimba... de ce nu ai face-o. Mai ales ca peisajul este mirobolant (nu stiu ce inseamna, dar suna inteligent). In poza se vede ceea ce se vede daca arunci o privire asupra varfului Jungfrau - Fecioara. In partea stanga, intre varful principal si cel secundar este traseul de baza. Din nou putem afirma ca oamenii din poza sunt de treaba.



Nu se poate sta mult la altitudini mari. Te apuca ameteala. Pretul biletului de intoarcere, daca ratezi trenul potrivit, e ametitor. Ne-am dat jos la Micul Scheidegg, unde intre timp au navalit indienii; nu, nu aia cu restaurantul Bollywood, ci amerindienii lui Winettou si Geronimo. In fundal, pentru a va demonstra ca poza este din locurile vizitate, am atasat in Photoshop, de la stanga la dreapta peretele nordic al Capcaunului (dudes, peste 1000 de metri verticali si negri...) si varful Calugarului. Fecioarele nu apar in pozele cu indieni.


Ziua 2, excursia 2. Valea Lauterbrunnen - Cascade.

Dat fiind ca unii dintre noi sunt mosi (nu dam nume: Cornel) si au probleme de sanatate si nu pot face trasee cand se duc in mijlocul unui masiv asa misto, mergem sa vizitam valea alaturata, in care se afla statiunea Lauterbrunen (Laute = multe, brunnen = fantana).
Asta e o intr-o vale inconjurata de pereti (Lauterbrunnen Wall) de cateva sute de metri si lungi de 8km de unde pica apa. In fundul vaii se poate vedea tripleta Capcaunul - Calugarul - Fecioara (ati observat cum se insinueaza mereu Calugarul langa Fecioara pentru a o feri de Capcaun?), plus cateva varfuri noi, pe care fiindca nu le-am cucerit, nu le vom numi.


De pe peretii amintiti, din cand in cand, des, pica apa. Sute de metri (aviz Cascadei Cailor). Staubbach (poza de deasupra) pica chiar in mijlocul statiunii, astfel incat turistii nu trebuie sa se oboseasca sa mearga sa o vada.


Pentru a vedea o cascada si mai mare (Mürrenbach 430m) trebuie sa mergi un pic. Cu masina.

Final disclaimer: Acest post este primul dintr-o succesiune ce va va tine cu sufletul la gura. In episoadele urmatoare veti afla cum s-au descurcat eroii nostri prin hatisurile muntoase elvetiene. Nu pierdeti episodul urmator!
Acest post nu isi permite sa se substituie jurnalului de calatorie. Acesta va aparea la o editura selectata prin licitatie in decursul acestui an.
Dupa cum este usor de observat, pozele si textele au autori diferiti. Daca va deranjeaza unul sau altul, pur si simplu ignorati-l. Este mai usor decat sa va enervati. La fel cum saraca Silvia a trebui sa ignore vaicarelile romanului (si sa mearga ca ochii melcului) si Jorge sa ignore romanii in general si voi puteti sa faceti la fel.

Generic:
text.... ala_negru
poze.... Laura