Mara - reloaded

Cum altceva nu fac in ultima vreme si, in plus, am fost certata ca sunt cam zgarcita cu pozele... pun un nou episod cu Pitica:

Mara - episodul 2

Pentru cei care inca nu ne-au vazut live :)

Galma aka Mara

Scurta tura prin Bucegi

In lipsa poznacului, care, din motive tehnice, nu mai poate achizitiona cadre memorabile cu locurile pe unde am fost, ma vad nevoit sa ma descurc de unul singur. In acest post voi incerca sa pastrez pentru eternitate cateva din amintirile mele dintr-o scurta tura prin Bucegi.

Asadar m-am sculat de dimineata, foarte de dimineata, am iesit in strada numai bine sa vad cum pleca un autobuz si cum se fugareau doua haite de caini in locul ramas liber. In atare situatie m-am gandit ca e mai cuminte sa incerc sa ajung la gara cu un mijloc mecanizat si adormit, decat intr-o forma fizica de exceptie si cu doua haite de caini pe urme. Am trezit un taximetrist, am ajuns la gara, am luat bilet.

Prima surpriza. Probabil aceeasi caini care imi doreau cu inversunare bucati de pantaloni la micul dejun (si e de rau ca purtam bermude) nu l-au lasat sa adoarma pe un amic decat cam cand ieseam eu din casa. Asa ca m-am trezit singur in tren.

Nu am fost singur pentru multa vreme. Am fost inconjurat rapid de trei persoane foarte simpatice care mergeau un weekend la munte sa mai ia niste aer curat. De la Padina, ca sa fiu mai precis. Treningut subtirel de vara, adidasi cu ceva rizuri si talpa de 0.8 cm, rucsacel simpatic, punguta cu mancare, gentuta frigorifica, pregatite cu adevarat pentru o expeditie montana. Dupa ce am discutat un picut despre geologia Bucegilor si sinclinalul care, conform lui Danut Calin, este cel mai pronuntat din tara, am ajuns la concluzia ca aceste informatii geologice pot fi mai bine urmarite din telecabina decat de pe Jepii Mici sau Mari (variantele avute in vedere initial), unde probabil ca straturile geo-morfologice nu sunt atat de evidente. Ceea ce era cel mai interesant in inventarul acestor colegi de calatorie era o lista de sfaturi de tipul "How to", "Not to" and "I wish I had a genie" obtinuta de la cineva care urmase o scola de ghizi, din cate am inteles. Ca sa imi explic intresul pentru obiectul mentionat, da-ti-mi voie sa citez cateva dintre ele:
- "A nu se dormi la Bucura. E frig. Mai bine la Poiana Pelegii." Acesta, va garantez eu, este un sfat foarte util pentru cei ce merg in Bucegi.
-"A nu se cara mai mult de 1/2 kile de ulei dupa tine". De asemenea foarte important. A fost studiat statistic si pentru o tura de doua zile, cantitatea de ulei necesara pentru deblocarea briceagului Victor Inox, pentru calmarea arsurilor provocate de clima in permanenta incalzire sau de ceaiul prea fierbinte si cantitatea de ulei  necesara pentru lubriefierea cablurilor ruginite intinse de niste ciudati pe tot felul de stanci nu are cum sa depaseasca 500 mililitri. Mai mult de atat, daca mergeti in zonele nordice se poate scadea la 450. Sunt mai putine cabluri.
- "Un om pe munte consuma cam 3500 de calorii pe zi. Tinand cont de aceasta cifra este foarte usor sa va calculati necesarul de mancare". Nu? Pai va spun eu : prin arderea unui litru de bezina cu cifra octanica 98 faceti rost cam de 3427. Pentru restul luati Tic-Tac.
 Chiar nu intentionez sa rad de colegii din tren. Problema mea e cu lista aia. Eu zic ca ar fi fost mai util sa contina chestii de genul: "Bocanci!" sau "Adidasi doar de rezerva la cabana","Fara pungi", "Locul gentiii frigorifice e la Hipermarket intre carbuni de mici si pompele de saltea". In sfarsit, e o lume imperfecta si concurenta intre noi!! Unii zic chiar ca se aplica legea junglei!

In ceea ce ma priveste, eu m-am dus sa ma prezint amicilor amicului, amici din Floare de Colt, care dupa ce s-au uitat la un ciudat care vine sa zica ca e amicul nu stiu cui si ca tre sa il ia cu ei, au hotarat sa se riste si sa ma ia cu ei. Dupa ce am trecut interviul (am transpirat mai rau la faza aia decat atunci cand m-am angajat) a venit si recomandarea prin telefon si totul a fost bine.


Ne-am dat jos in Sinaia, am mers pe langa castelul Peles, am vazut cum contribuie buticarii locali la mentirea in forma a naturii, am urcat la 1400, unde era lume mai ceva ca la Artmania. De acolo pe drumul de iarna catre 2000. Pe drum dam peste un nene, care intindea banda rosie, d'aia de care vezi prin filme la scena mortii, cu care inconjura partia de ski. Sa opreasca ATVistii, in speranta ca copii nostri vor merge si ei la cota 2000 nu la Groapa de sub Peles. Eu cred ca era mai util daca desena si un cadavru pe pamant si scria CSI Sinaia. Poate asa pricep si australopitecii aia cu ATV pe unde au voie si pe unde nu. Ma rog... Civilizatia.
  
Pe masura ce  urcam, populatia se imputina pana a ajuns ca la un miting pentru sustinerea Laurei Andresan pentru presedentie. Pe drumul de la Varful cu Dor spre Lacurile de la Vanturis nu am intalnit decat un cioban, un turist pe care l-am luat drept cioban, vreo 300 de oi ale ciobanului, alte 100 de oi, tot ale ciobanului, un caine, si asta al ciobanului si cam atat. De la Lacuri nu am mai vazut pe nimeni pana jos. A urmat o trecere printr-un set convex de hatisuri (convex pentru ca era indrepat catre exterior, dovada e pe mainile si picioarele mele), o traversare de vale de torent, o coborare in stil Floare de Colt (pe un tapsan in-ierbat, cam vertical de felul lui, printr-un lan de urzici, prin padure de-a dreptul) ... Superb! Chiar mi-a placut la nebunie.
 
Coborarea s-a finalizat la cascada Izvorasu. Superba! Magnific! Un suvoi cristalin ce se prabuseste in gol in mijlocul unei paduri seculare! Accesul se face pe un drum forestier ... de fapt un fost drum forestier... si nu prea e acces. E mai curand un trial de la Survivor! Impanat cu urme de urs.

Drumul care nu e drum iese in Drumul Codrului. Acolo dam peste un grup potential de 4 persoane: un domn de varsta mijlocie spre etate, la bustul gol (si arata chiar bine), o doamna respectabila de o varsta similara, o doamna mai tanara cu un carut roz si o potentiala fetita in carutul roz. Sper ca nu era baietel. Care nu aveau la vedere nici un fel de geanta, masina, rucsac, cort sau pendular BlecAnDecher. Poate era o mitraliera in carut. Poate am vazut prea multe filme cu mafioti italieni. Si ce faceau acesti domni in mijlocul padurii? Frigeau sase mici in fata semnului "Atentie trec ursi!". Probabil ca initial au avut doua caserole de mici si pe acolo chiar trec ursi. Sau poate ca chiar aveau o mitraliera in carut si micii erau doar acoperirea pentru sefii unei retele de braconaj de ursi.... Parca prima varianta e mai plauzibila. Parca....

In sfarsit am ajuns in gara in Sinaia, nu mi-am dezamagit noile cunostinte care au avut curaj sa ma ia pe munte si am cunoscut o gradamada de oamani interesanti. Mi-am cam parlit pielea, dar a meritat. Macar acum stiu ce trebuie sa imi bag in rucsac cand mai merg la munte.

Text: Ala_negru (temporar usor rosu, sper ca in curand usor maroniu)
Poze: Cand se rezolva cu problemele tehnice la pozanc. Oricum eu n-am talent.

Veliko Tarnovo - amintiri din evul intunecat

In vara asta ne-am gandit sa scapam de caldura refugiindu-ne in sud. Iar dupa cate stie oricine la sud de noi e Bulgaria. Tara castravetilor si a trandafirilor. Iar acolo au hoteluri cu aer conditionat si cu mai putina caldura. Daca ii sa vizitezi Bulgaria te poti duce la mare la all inclusive (adica toti romanii sunt inclusi), la Sofia, la cumparaturi, la greci la cumparaturi, la turci la cumparaturi sau la Veliko Tarnovo.

Ce ai de vazut la Veliko Tarnovo? Capitala celui de al doilea imperiu bulgar. Meandrele raului Yantra, cele trei dealuri istorice, case in panta si vreo cinj de mii de pisici, cinci sesimi rapciugoase. Stai un pic. Bulgarii au imperiu? Nu, dar au avut. Trei? Nu, doar doua. A OK! Putem sa recuperam pana la pauza.  Cine  a condus Imperiile? Pe primul niste bulgarii, pe al doilea Petru, Asan, Caloian, niste cumani ce mai. Au fost imperiile astea importante? Da ce te crezi la un concurs de cultura generala? Informatia costa.

Aceasta fiind introducerea sa trecem la faptele propriu-zise. Pe 17 Iulie, 1393, armatele otomane, dupa un asediu consistent de trei luni, in care au castigat in fata bulgarilor cam tot ce se putea (la fotbal, popice, canotaj, leapsa) au hotarat sa intre in castelul-cetatuie-oras sa isi recupereze datoriile. Pe unde au intrat? Pe poarta principala (centrul pozei - "Podul de piatra s-a ... pastrat") pe podul ce unea Trapezita cu restul orasului. Cum au intrat? Pai considerand latimea drumului de 264 pixeli in medie si dat fiind ca un om normal ocupa 41 de pixeli iar un otoman cu salvari - 42, rezulta ca in randuri de cate 6 si o data la 71 de randuri cate 5. Incotro s-au intreptat? O parte catre partea de sus a pozei unde se afla catedrala mitopolitului, iar o parte in stanga, la fundul Leului unde se afla palatului tarului.

De ce au intrat in cetate? Nu e evident? Venea furtuna dinspre oras. Detalii in poza "Vechi si nou sub amenintarea vremii".

In fundal se poate vedea ce au lasat stramosii bulgarilor nepotilor din ziua de azi. O darapanutara de cetate de 1000 de ani, case, niste copaci si cam atat. Cand am descoperit toate astea? In prima zi. Ce am facut in restul? Am cautat restul de otomani.Ce am gasit?

Pietre, drumuri in panta, vegetatie, tantari. Toate in poza "Linii Bulgaresti". Sa stiti ca la Bulgarii nu sunt toate chestiile mai ca lumea. De pilda tantarii sunt la fel de enervanti ca si la noi. Si musca la fel.

Iar mai apoi am vazut orasul vechi, pe culmea ce leaga Trapezita de orasul nou, care a fost un centru de Renastere bulgara, in secolul nouaspe cand otomanii se transformasera in turci si se luptau cu rusii care peste cativa ani se vor transforma in sovietici. Ce treaba au astia cu postul de fata? Un bun scriitor introduce toate personajele la primele poze. Vom utiliza un grup de sovietici putin mai tarziu.

In poza de mai sus (intitulata "Lupta istorica a bulgarului cu vegetatia la ghiveci") luata de pe o strada tipica se poate vede un peisaj tipic. Cautati pisica din poza.

Odata ce ati gasit-o in poza anterioara puteti trece la nivelul urmator. In poza de mai sus ("Case terasate pe malul stang al Yantrei") sunt 3 pisici. Pentru punctaj maxim gasiti-le in douaj de minute, la servici, in timpul unei conferinte cu un client isteric. Si nu, petele mari din centru nu sunt pisici fosilizate, bazoreliefuri cumane, ci sunt creatia raului Yantra. Casele de mai sus sunt, evident facute pentru a adaposti pisicile de cautat.

Usoara inclinare a pozei de mai sus ("Viata citadina in oras istoric bulgaresc") este un preambul la poza cu sovietici. Vremea otomanilor deja se dusese.

Am tot mentionat sovieticii in postul asta. Ce treaba au ei? Vedeti poza de mai jos? Pentru a intelege in profunzime treaba imaginati-va o poza de aceleasi dimensiuni, dar complet neagra. Asa ca rusii incep sa aiba valoare. Si rublele lor ca au platit pentru spectacolul de lumini in care cetatea, capitala al celui de al doilea imperiu bulgar, care a fost cucerit de otomani la 1393, este luminata feeric de catre o firma bulgareasca

Ce am facut in timp ce luminile jucau prin cetate? Am privit? Nu prea. Ala negru isi tragea palme, pleosc, pleosc, incercand sa omoare tantarii, dar de fapt anesteziindu-si bucati de corp pentru a le pregati pentru urmatoarea intepatura, iar poznacul incerca sa tina camera cat de cat fixa cate 3 minute intre doua intepaturi consecutive.

Odata ce rusii au plecat, orasul bulgaresc a devenit neinteresant. Asa ca ne-am carat si noi. Si ne-am dus unde? La biserica, sub deal (vezi poza de mai jos). Sincer nu mai stiu cum se cheama biserica, ce hram are, daca se platea intrare si daca banii pe care ii plateai meritau. Tot ce imi aduc aminte este ca am fost acolo si... sa trecem la poza urmatoare

Ultimul lucru pe care un bun crestin bucurestean trebuie sa il vada cand merge la Veliko Tarnovo, capitala celui de al doilea imperiu Bulgar, cucerita la 17 iulie 1393 de catre poporul navalitor si atacator otoman, este valea lui Rusenski Lom, aflata dupa cum ii spune si numele langa orasul Ruse. O vale de 50 de metri cu pereti calcarosi, verticali, plina de amintiri din marile preistorice (Oceanul Tethis) sau din evul mediu. Zeci de biserici, chilii, manastiri, lilieci si libelule populeaza peretii. Un exemplu elocvent al categoriilor mentionate este biserica de mai jos care ar trebui sa patreze moastele Sfantului pastrat la mitropolia bucuresteana. Locatie Basarbovo, locul unde e mai racoare decat in rest.

In incheiere as dori sa le multumesc celor 6 pisici care au pozat pentru acest post, precum si miilor de tantari care au facut figuratie, picolitei de la cofetaria din centru pentru mirarea sincera cand i-am lasat bacsis si lui Vladimir Ilici Lenin ca a contribuit la istoria Rusiei si indirect la luminarea cetatii din Veliko Tarnovo cand ne aflam si noi acolo.

text: ala_negru
poze: Laura

Cu el de Valentine's Day :)

"Bine ai venit, prietene, la munte!"

 

Asa ne-a primit Craiul la mijloc de februarie.

  

De departe Bucegii ne vegheau in lumina asfintitului.

  

Ne-a rasfatat cu multa zapada, pentru ca stie cat de mult imi place.

  

Si la plecare a pus vantul sa ne opreasca, sa mai petrecem o clipa in plus impreuna.

 

Pe curand, Craiul meu!

Rozul e supraapreciat

dar uneori avem nevoie de un pic de culoare sa ne lumineze viata :)

Despre Zapada, Anul Nou si Alte Povestiri in Miez de Iarna

Titlul realist al postului de fata este Revelion la Barcaciu. Dar revelionul este despre iarna, iar iarna este despre munte, unde chintesenta vietii este extractul solid de apa cristalizata cunoscuta popular sub numele de zapada. Si cabana Barcaciu este undeva la munte, dar chintesenta ioc. Asa ca in lipsa zapezii am putut sa ne ocupam de chestii psihologice sau parapsihologice, adica de demonologie.

Un jurnal de tura ar fi cuprins etapele urmatoare:

1. Discutie unde mergem de revelion. Dupa ce am vehiculat varianta in Bucuresti si am intrezarit posibilitatea unui 1 ianuarie in care de la ora 10 pana la ora 20 spalam vase, am hotarat sa ne agitam si in concomitenta cu anuntul de pe Alpinet am hotarat sa mergem la cabana Barcaciu. 
2. Drumul pana la cabana Barcaciu. Etape intermediare:
   
   
   1. Din pat la baie. De la baie inapoi la pat. Tras de picior (parul s-a dus....) pana la bucatarie. Intr-un final lasat restul lumii sa inghete in fata blocului si apoi coborat si noi la masina.
      
   2. Cu masina prin Bucuresti. Era un tzar de polei asa ca a durat ceva si merita mentionat.
      
   3. Cu masina pe drumurile patriei. Etapa intermediara: cu masina prin gropile patriei. Pe viitor: cu masina la vulcanizare.
      
   4. Cu masina pe drumul dintre Avrig si Poiana Neamtului. Timp intermediar din pat pana in parcare la Poaiana Neamtului 5h30.
      
   5. Pe jos din parcare pana la bar, in Poiana Neamtului. Timp intermediar 1h.
      
   6. Pe jos, pe picioare, in patru labe sau 2 picioare plus 2 bete pana la Cabana Barcaciu. Timp : ceva mai mult decat scrie pe marcajul indicator. Drumul incepe cu un parcurs pe gheata si continua cu flescaraie pana sus. Pe ici colo ceva namol.
      
   
   
3. Dormit la cabana. In afara de sforaitul unui coleg si vechi prieten care a tinut departe de cabana orice animal salbatic, nimic spectaculos.
   
4. Urcat cu mainile in buzunar tri-sute de metri in sus. Dat de gheata. Coltarii i-am carat pana la cabana ca sa fac muschi. Intors la cabana.
   
5. Revelion la Barcaciu. Cum acest blog este despre fotografie si demonologie si SF-uri, nu ne vom ocupa cu postari despre masa de revelion sau filozofia carnatului la cant-ul dintre ani. Vom spune ca a fost cum ne asteptam, adica in nota obisnuita a revelionului la Barcaciu. Cunoscatorii stiu cum. Clar nu?
   
6. Dormit la cabana. Din nou nimic deosebit in afara de sforaitul mentionat care a dat puricii afara in ploaie.
   
7. Trezit, afara ploaie. De la sforait se rarise pana si asta. Apoi jucat carti, Citadels, mancat, motait pe scaun.
   
8. Subsemnatul cazut la datorie "cu picioarele drept in sus". Eu as fi spus "fleasc in balta", dar eram preocupat cu propriul echilibru, asa ca am lasat aprecierile artistice la latitudinea lui Nea Petre, cabanierul.
   
9. Facut plimbare pentru digestie, intors, dormit, ascultat sforait, trezit, sforait, dormit din nou, trezit si mers la... stiti voi unde.
   
10. Coborat, zapada, flescaraie, noroi, un schelet de vaca/cerb/cal mancat recent de urs/lupi/criza.
    
11. Intors la Bucuresti cu opriri in Sibiu la restaurant si dupa Dealul Negru la gropi. Vezi punctul 2 citit invers pentru detalii. Adica ".loman avec oloc ici eP. sus anap eiaracself uc aunitnoc ..."
    
12. Pus problema unde mergem revelionul urmator. Amanat decizie pentru 18 sept 2010.
    

Bun acu ca am rezolvat cu partea descriptiva si cu localizarea geografico-topologica sa trecem la descrierea pozelor.

In acesta imagine achizitionata din poaina cu namol, zapada si iarba din fata cabanei se pot vedea spiritele libere ce colinda orasul Sibiu. Galben sunt femei, rosii barbatii; alte culori spirite indecise. Unii spun ca sunt spiritele sasilor ce au plecat, altii spun ca sunt garzile personale ale lui Atilla ce ratacesc in cautarea celui care l-a ucis pe stapanul lor si i-a facut astfel de rusine pe vecie. Cred ca mai corecta este versiunea emisa recent si anume ca sunt Cei Fara de Nume care si-au platit factura la Electrica. Doar timpul ne va lamuri.

In poza de mai jos este o umbrela pe fundalul Sibiului. Fantoma cabanei (poate cocosul din ciorba?) incerca sa ne spuna ca afara va ploua. De fantoma am scapat cand l-am scos pe Sforaila in ploaie.

 

Mesaj de dincolo cu umbrela.

Imaginea de mai jos este descriptivo-mediatica si are legatura cu  Fagarasul. In zare lumini crepusculare ce se aduna peste depresiunea Sibiului.

 

Demonii Zapezii fug in vale. Inaltimile muntilor raman in stapanirea spiritelor chinuite.

 

Spiritele se aduna peste Suru.

 

Ceata fantomelor in padurea de la Barcaciu

 

Poza asta pur si simplu imi place. Ma impinge in butoiul cu melancolie.

Nu-i asa ca am pus postul corespunzator noptii tuturor sfintilor de anul nou? Nu-i nimic la toamna voi vorbi despre bradul de Craciun, sarmale si un vin fiert.

Mda:

Imagini crepusculare: Canon. In spatele camerei butona Laura.

Text: Ala_negru. Ala_ud

Un 2010 plin de liniste, lumina si culoare...