Oare pot?

De ceva timp incoace ma tot chinui sa invat ceva tehnici de fotografie. Rezultatul cam lasa de dorit. Pozele nu cred ca sunt mult mai bune decat cele pe care le faceam inainte. Tot ce am reusit pana acum sa fac este sa nu mai fotografiez tot ce vad. Acum fac mai putine poze (desi cred ca aici exista voci care vor spune ca tot sunt prea multe) dar asta nu inseamna ca sunt mai bune.
Mi-am zis initial: invat tehnici de compozitie. Asa ca m-am apucat sa citesc ce am gasit in domeniu. Si am citit tutoriale, si am citit comentarii la diverse poze pe diverse forumuri, si m-am inscris la un curs prin mail... credeti ca m-a ajutat? poate ca da si eu nu imi dau seama. Ceea ce imi dau insa seama este ca intotdeauna voi fi nemultumita de pozele mele. De ce sunt nemultumita? Nici eu nu stiu. Poate ca nu au sclipire, poate ca nu redau ceea ce am simtit eu cand le-am facut, poate ca doar sunt eu prea exigenta. Sunt doar poze de vacanta si pentru niste poze de vacanta arata acceptabil, doar ca... as vrea sa pot mai mult. Mai incerc, mai studiez, mai experimentez, poate pozele mele de vacanta se vor mai imbunatati cu timpul.
Am gasit primele poze facute cu aparatul meu. Una chiar imi place: numarul e 151 dar tinand seama ca fotografiam tot ce misca pentru a vedea cum merge jucaria cred ca se poate zice ca este una dintre primele poze. Inca nu stiam sa stau nemiscata cand fac poze, inca nu aflasem ca exista ceva numit regula treimilor, inca nu stiam nimic despre fotografie. Acum stiu. Si ce daca?

EL

Griul bucurestean ma dispera. Daca mai adaugi si vipia verii, rezulta o combinatie care pentru mine e mortala. Nu exagerez, este chiar mortala. Imi omoara sufletul, imi inabusa gandurile, ma face sa nu mai simt nimic. Ma veti intreba cum supravietuiesc? E simplu... ma intorc mereu la EL. Cum cine e el? Hai, ca puteti ghici si singuri! Sa va ajut: este inalt, uneori pare chiar foarte inalt... este aspru dar in acelasi timp delicat... ma primeste mereu cu bratele deschise dar are la randul lui nevoie de protectie... stie intotdeauna sa-mi rasplateasca rabdarea... are mereu surprize care imi taie respiratia... de fiecare data cand ne vedem imi ofera flori... uneori are si mici si delicate bunatati pe care ma ademeneste sa le caut... chiar si doar o zi alaturi de el ma revigoreaza, imi da speranta si ma umple de bucurie... Uite aici e cea mai recenta poza pe care i-am facut-o:



dupa o zi in care m-a alintat cu flori:

Caprele fac poze

In weekend am dat o fuga pe la munte pentru a scapa de caldura groaznica din Bucuresti. Sambata am facut o tura pe Braul Rosu. Pozele cu peisaje vor veni in episodul viitor, acum am altele mai spectaculoase.

Ne-am retras un pic din poteca pentru a manca ceva, cand au aparut o capra neagra cu iedutul dupa ea. Initial erau departe asa ca i-am admirat incercand cateva poze cu zoom maxim (pe alea nu le pun aici). Apoi s-au apropiat. Se pare ca doreau niste poze asa ca m-am conformat rapid. Din pacate eu eram emotionata, ele agitate... asa ca pozele nu sunt tocmai artistice. Here goes:

Mama, mama, cine sunt aia?


Oare ne fac poze?


Hai mai aproape!






Uite, ce coada am!


Tu poti sa te uiti in jos?




Oricat de curios ai fi, stai aici ca nu stii cand devin oamenii periculosi...

Cand au considerat ca am facut destule poze, capra a fornait amenintator. Am inteles aluzia: eram la ele acasa si nu mai eram bineveniti. Asa ca ne-am strans lucrurile si ne-am vazut de drum lasand caprele sa isi vada de treburile lor si sperand ca ne vom mai intalni.

Alt fel de graffiti

Brasovul e un oras pe gustul meu... nu stiu de ce imi place... asa... pur si simplu... Recunosc ca nu am vizitat prea mult din el. Ca orice turist m-am fatait prin centru si prin locurile indicate de localnici si ghiduri ca fiind 'frumoase'. Am ajuns si aici:

Biserica Sf. Nicolae


si am observat gardul :)






PS: ce zici, Flori, se potriveste la colectia ta de graffiti?

Costinesti

Am fost anul asta si la mare.
Impresiile mele? Groaznic! Nu mai merg la mare in varf de sezon!!! Aglomeratie pe plaja... in apa... in sat... pe terase... De caldura nu mai zic nimic. De acum incolo imi voi sustine mai vehement punctul de vedere: la mare se merge in septembrie.

Altceva? Pai... se vad urmele inundatiilor. Nu ma refer aici numai la podul si la 'zona de agrement' care au rasarit peste iarna, ci si la lipsa vegetatiei din jurul lacului si la multitudinea de turisti care se inghesuie sa faca poza cu obeliscul care a fost daramat anul trecut. Oare de ce vor toti brusc poza acolo? Cu ce e mai special decat anul trecut? Ma depaseste...

Cam asta e ce am reusit sa prind departe de aglomeratie...

Si daca tot am carat aparatul dupa mine la mare (ceea ce este o premiera!), am incercat si cateva poze cu un rasarit.

Personajul principal


Mult cautata (sau nu) carare de lumina

Acelasi rasarit un pic mai tarziu

Albastra

Azi ma simt albastra... ce ciudat suna in romana... ehh... nevermind... blue!

Sibiu, Capitala Culturala Europeana 2007

Am aflat de curand ca Sibiul va fi Capitala Culturala Europeana in 2007. Am zis: "wow! ce bine ca un oras de pe la noi, despre care auzisem ca este frumos si interesant, a fost recunoscut si de altii de prin locuri mai indepartate". Apoi am fost in Sibiu si... totul era in renovare si am zis: 'bravo, domle! sa fie pregatit pentru turistii care vor veni la anul'.

Chiar si in renovare centrul Sibiului mi-a placut... dar ce ne facem cu oamenii? Capitala culturala presupune oameni civilizati, nu? Ehh... la asta mai avem de invatat... nu cred ca turistii vor fi prea incantati cand se vor trezi fara loc la hotel (desi aveau rezervare) sau fara benzina in rezervor (desi au platit parcarea). Noi asa am patit anul asta si nu am fost deloc incantati. Sa speram ca am fost ghinionisti si la anul Sibiul nu se va face de ras.


Sibiule, suntem cu ochii pe tine!