Scurta tura prin Bucegi

In lipsa poznacului, care, din motive tehnice, nu mai poate achizitiona cadre memorabile cu locurile pe unde am fost, ma vad nevoit sa ma descurc de unul singur. In acest post voi incerca sa pastrez pentru eternitate cateva din amintirile mele dintr-o scurta tura prin Bucegi.

Asadar m-am sculat de dimineata, foarte de dimineata, am iesit in strada numai bine sa vad cum pleca un autobuz si cum se fugareau doua haite de caini in locul ramas liber. In atare situatie m-am gandit ca e mai cuminte sa incerc sa ajung la gara cu un mijloc mecanizat si adormit, decat intr-o forma fizica de exceptie si cu doua haite de caini pe urme. Am trezit un taximetrist, am ajuns la gara, am luat bilet.

Prima surpriza. Probabil aceeasi caini care imi doreau cu inversunare bucati de pantaloni la micul dejun (si e de rau ca purtam bermude) nu l-au lasat sa adoarma pe un amic decat cam cand ieseam eu din casa. Asa ca m-am trezit singur in tren.

Nu am fost singur pentru multa vreme. Am fost inconjurat rapid de trei persoane foarte simpatice care mergeau un weekend la munte sa mai ia niste aer curat. De la Padina, ca sa fiu mai precis. Treningut subtirel de vara, adidasi cu ceva rizuri si talpa de 0.8 cm, rucsacel simpatic, punguta cu mancare, gentuta frigorifica, pregatite cu adevarat pentru o expeditie montana. Dupa ce am discutat un picut despre geologia Bucegilor si sinclinalul care, conform lui Danut Calin, este cel mai pronuntat din tara, am ajuns la concluzia ca aceste informatii geologice pot fi mai bine urmarite din telecabina decat de pe Jepii Mici sau Mari (variantele avute in vedere initial), unde probabil ca straturile geo-morfologice nu sunt atat de evidente. Ceea ce era cel mai interesant in inventarul acestor colegi de calatorie era o lista de sfaturi de tipul "How to", "Not to" and "I wish I had a genie" obtinuta de la cineva care urmase o scola de ghizi, din cate am inteles. Ca sa imi explic intresul pentru obiectul mentionat, da-ti-mi voie sa citez cateva dintre ele:
- "A nu se dormi la Bucura. E frig. Mai bine la Poiana Pelegii." Acesta, va garantez eu, este un sfat foarte util pentru cei ce merg in Bucegi.
-"A nu se cara mai mult de 1/2 kile de ulei dupa tine". De asemenea foarte important. A fost studiat statistic si pentru o tura de doua zile, cantitatea de ulei necesara pentru deblocarea briceagului Victor Inox, pentru calmarea arsurilor provocate de clima in permanenta incalzire sau de ceaiul prea fierbinte si cantitatea de ulei  necesara pentru lubriefierea cablurilor ruginite intinse de niste ciudati pe tot felul de stanci nu are cum sa depaseasca 500 mililitri. Mai mult de atat, daca mergeti in zonele nordice se poate scadea la 450. Sunt mai putine cabluri.
- "Un om pe munte consuma cam 3500 de calorii pe zi. Tinand cont de aceasta cifra este foarte usor sa va calculati necesarul de mancare". Nu? Pai va spun eu : prin arderea unui litru de bezina cu cifra octanica 98 faceti rost cam de 3427. Pentru restul luati Tic-Tac.
 Chiar nu intentionez sa rad de colegii din tren. Problema mea e cu lista aia. Eu zic ca ar fi fost mai util sa contina chestii de genul: "Bocanci!" sau "Adidasi doar de rezerva la cabana","Fara pungi", "Locul gentiii frigorifice e la Hipermarket intre carbuni de mici si pompele de saltea". In sfarsit, e o lume imperfecta si concurenta intre noi!! Unii zic chiar ca se aplica legea junglei!

In ceea ce ma priveste, eu m-am dus sa ma prezint amicilor amicului, amici din Floare de Colt, care dupa ce s-au uitat la un ciudat care vine sa zica ca e amicul nu stiu cui si ca tre sa il ia cu ei, au hotarat sa se riste si sa ma ia cu ei. Dupa ce am trecut interviul (am transpirat mai rau la faza aia decat atunci cand m-am angajat) a venit si recomandarea prin telefon si totul a fost bine.


Ne-am dat jos in Sinaia, am mers pe langa castelul Peles, am vazut cum contribuie buticarii locali la mentirea in forma a naturii, am urcat la 1400, unde era lume mai ceva ca la Artmania. De acolo pe drumul de iarna catre 2000. Pe drum dam peste un nene, care intindea banda rosie, d'aia de care vezi prin filme la scena mortii, cu care inconjura partia de ski. Sa opreasca ATVistii, in speranta ca copii nostri vor merge si ei la cota 2000 nu la Groapa de sub Peles. Eu cred ca era mai util daca desena si un cadavru pe pamant si scria CSI Sinaia. Poate asa pricep si australopitecii aia cu ATV pe unde au voie si pe unde nu. Ma rog... Civilizatia.
  
Pe masura ce  urcam, populatia se imputina pana a ajuns ca la un miting pentru sustinerea Laurei Andresan pentru presedentie. Pe drumul de la Varful cu Dor spre Lacurile de la Vanturis nu am intalnit decat un cioban, un turist pe care l-am luat drept cioban, vreo 300 de oi ale ciobanului, alte 100 de oi, tot ale ciobanului, un caine, si asta al ciobanului si cam atat. De la Lacuri nu am mai vazut pe nimeni pana jos. A urmat o trecere printr-un set convex de hatisuri (convex pentru ca era indrepat catre exterior, dovada e pe mainile si picioarele mele), o traversare de vale de torent, o coborare in stil Floare de Colt (pe un tapsan in-ierbat, cam vertical de felul lui, printr-un lan de urzici, prin padure de-a dreptul) ... Superb! Chiar mi-a placut la nebunie.
 
Coborarea s-a finalizat la cascada Izvorasu. Superba! Magnific! Un suvoi cristalin ce se prabuseste in gol in mijlocul unei paduri seculare! Accesul se face pe un drum forestier ... de fapt un fost drum forestier... si nu prea e acces. E mai curand un trial de la Survivor! Impanat cu urme de urs.

Drumul care nu e drum iese in Drumul Codrului. Acolo dam peste un grup potential de 4 persoane: un domn de varsta mijlocie spre etate, la bustul gol (si arata chiar bine), o doamna respectabila de o varsta similara, o doamna mai tanara cu un carut roz si o potentiala fetita in carutul roz. Sper ca nu era baietel. Care nu aveau la vedere nici un fel de geanta, masina, rucsac, cort sau pendular BlecAnDecher. Poate era o mitraliera in carut. Poate am vazut prea multe filme cu mafioti italieni. Si ce faceau acesti domni in mijlocul padurii? Frigeau sase mici in fata semnului "Atentie trec ursi!". Probabil ca initial au avut doua caserole de mici si pe acolo chiar trec ursi. Sau poate ca chiar aveau o mitraliera in carut si micii erau doar acoperirea pentru sefii unei retele de braconaj de ursi.... Parca prima varianta e mai plauzibila. Parca....

In sfarsit am ajuns in gara in Sinaia, nu mi-am dezamagit noile cunostinte care au avut curaj sa ma ia pe munte si am cunoscut o gradamada de oamani interesanti. Mi-am cam parlit pielea, dar a meritat. Macar acum stiu ce trebuie sa imi bag in rucsac cand mai merg la munte.

Text: Ala_negru (temporar usor rosu, sper ca in curand usor maroniu)
Poze: Cand se rezolva cu problemele tehnice la pozanc. Oricum eu n-am talent.