16 decembrie 2009

Frozen - special request :)



 

 

 

 

 

 

 

 

12 decembrie 2009

Un Decembrie (2009) prin Retezat

   Ce poate face cineva, care este un bun roman (adica mancator de ciocolata cu rom)  de ziua nationala a tuturor romanilor? Sa o sarbatoreasca cum se cuvine. Cum adica? Conform traditiei istorice. Pentru a explica pe intelesul tuturor notiunile prezentate in introducere, este mai bine sa ne aducem aminte de semnificatia istorica a zilei de 1 decembrie.
   Dupa ce la mijlocul secolului al nouashpelea, inotatorii munteni si cu cei moldoveni s-au intalnit si au discutat problema liniei vamale care impiedica, alaturi de lipsa de apa, inotul liber prin fluviul Milcov, intalnire soldata cu unirea celor doua principate aflate sub dominatie otomana, si dupa ce mai tarziu au facut incredibila prostie de a iesi din imperiul otoman, imperiu in care se puteau vizita, fara mari costuri, masive muntoase precum Rodopii, Rila si Pirin din Bulgaria sau Muntii Pontici din Anatolia, a venit momentul sa mai repare din greselile trecutului. Va dati seama ce dificil era pentru alpinistii munteni sa faca creasta Fagarasului mergand doar pe partea Sudica, fara sa apuce sa vada frumoasele lacuri din caldarile nordice? Sau pentru montaniarzii ardeleni sa urce pe Peleaga strecurandu-se prin Coltii Pelegii si  fara a putea vedea Lacul Bucura decat in poze? Aceasta situatie devenise insuportabila, asa ca montaniarzii din toate colturile Romaniei s-au vorbit si la 1 decembrie 1918 s-au intalnit in campie (ca sa nu dea de gandit servicilor de informatii straine) si au hotarat sa uneasca cele doua tari, pentru a putea deschide in sfarsit traseul de creasta din Carpatii Meridionali. Chestia evident s-a terminat cu o betie inecata in mici si bere sarbatorita de oamenii muncii care pot astfel sa traga chiulul.

Si unde puteam noi sarbatori mai bine acest lucru decat pe Creasta Carpatilor Meridionali, mai precis in masivul Retezat?

Intr-un sfarsit de toamna mohorat in care umbrele iernii pareau dintr-un viitor vestejit si cutremurat de premonitii ale zapezii, trei turisti rataciti se urca in trenul rapid la un vagon cuseta. Dupa un somn semnificativ din punct de vedere temporal, cei trei turisti ajung in masivul mult dorit. In drum, daca nu era intuneric ar fi putut vedea Caransebesul, Sarmisegetuza Ulpia Traiana si dinozaurii pitici din zona Hategului. Dar a fost intuneric.

Constatand ca am batut destul campii in introducere, sa trecem la prezentarea faptelor, insistand asupra modalitatilor de sarbatorire a zilei de 1 decembrie.

Masivul Retezat este cunoscut pentru multe lucruri. Unul dintre ele este ca acolo se pot face poze cu aspecte ale vietii din natura. De pilda, de la Carnic, care este principalul punct de intrare in masiv dinspre nord, in drum spre Gentiana, care este principalul loc de cazare in zona de altitudine 1670-1675m se poate vedea cursul vaii Pietrelor izbindu-se ... putina rabdare, fiti un pic atenti ce naiba... de pietre. Un asemenea peisaj, in prag de iarna se poate vedea in poza de mai jos. Nuanta de verde este naturala, obtinuta din clorofila utilizata in fotosinteza de muschiul Retezatului sau de molidul ce creste in acelasi masiv.


"Viitor canion" se cheama poza de mai sus.

Daca se roteste camera, pietre raman intacte si se vor imprima in fotografia digitala in felul urmator:

 
Acu, mai serios un pic, verdele in prag de decembrie iti da fiori. Poate fi intalnit doar in zona de mijloc, in padurea de conifere. Mai jos, in zona de foioase sau in cea de deal-podis, te loveste un gri-maroniu lipsit total de crominanta, iar in zona alpina albul arde toate culorile calde. "Poza fara nume din lipsa de inspiratie" vom intitula imaginea de mai sus.

Sa revenim la pseudo-jurnalul de tura. Ajunsi la cabana, loc de innoptat, bivuac, somn, cei trei turisti, care intre timp se facusera patru au ... adormit. Apoi s-au trezit, apoi au adormit la loc. Aici ar fi momentul sa va povestesc ce se aude din dormitorul de deasupra salii de mese cand jos e o gasca, care nu e a ta si care contine douaj de membri si vreo 20 de kile de alcool;  ca si detaliu voi spune ca membri gastii stiu ceva Cargo. Dar eu cred ca nu e momentul, pentru ca nu pot exemplifica concludent. Dormeam nu de alta.
Odata treziti am pornit pornit la drum spre Creasta principala a Retezatului. Adica spre sud. Adica pe valea Pietrele. Adica pe poteca marcata cu dunga albastra.

Peisajul era inghetat. Doar apa curgea susurand lin printre urmele din zapada. Poate ca nu susura si nu era lin, dar sa ne amintim ca sarbatorim 1 decembrie. De pilda, lacul Pietrele, vazut aici sub varful Bucura 2 era inghetat si cand nu era, susura lin.

 
"Aici a fost candva un lac" este un nume scurt si la obiect pentru poza de mai sus.

Fiindca nu este frumos ca in prima zi sa te repezi ca orbul inainte, mai ales daca e spre sud, am cotit la dreapta si am urcat pe culmea Stanisoara. De acolo daca te intorci la 162 de grade poti sarbatori Ziua de 1 decembrie, iar, la 163, poti vedea si fotografia, daca ai cu ce, culmea Pietrele. Si vreo niste jnepeni. Jnepenii totdeauna sunt in numar de "niste".

 
"Niste pietre"

La 170 de grade ai o perspectiva un tzar mai larga, cu mai multi jnepeni, varful Peleaga, care de altfel este si campionul local. Varful Papusa cu 1 metru mai putin a ratat la mustata finalul. Lacul de jos, cunoscut vara sub numele de Pietrele este de fapt un miraj de iarna, iar acolo fiind de fapt un restaurant cu specific libanez si patron indian.

 
"La lac... privind la lac peste niste mai multi jnepeni"

Poza de mai jos este oribila, personajul odios, iar jnepenii nesimtiti de-a dreptul.

 
O poza in care se poate vedea un stalp indicator de ploaie in mijlocul potecii. Si e suficient de uzat incat are nevoie si de doua proptele marca Milo. Plus parazapezi ca sa nu se ude la radacina. Culmea Pietrele in fundal. "Stalpul" se cheama poza si nu merita mentionata decat la capitol personaje comice.

Toate aceste evinemente de pe culmea Stanisoara, au fost posibile datorita ajutorului Celui Negru, cunoscut pentru un timp apropiatilor sub numele de Potecuta. Amabil cum il stim, s-a lasat tras in poza.

 
Autorul necunoscut al textelor din ultima perioada este demascat. In poza de mai sus, numai la laura-pistrui.blogspot.com, un prim plan cu Ala_negru. Puteti cauta imaginea pe Googal sub numele "Ala Negru demascat" sau "Un Potecuta"

Desi ziua era in jur de 1 decembrie si cel mai inalt varf din masiv este Peleaga, in aceasta poza (un pic mai jos va rog) se poate vedea varful Retezat. Cu un zum bine plasat se poate vedea de ce varful se cheama Retezat.  In stanga, la limita pantei se poate vedea urcarea in Saua de Vara a Retezatului, sa in care se  poate urca vara printr-un horn, iar iarna prin zapada.
 
"Prin zapada", nume scurt si usor de tinut minte.


In poza de mai jos, pe langa faptul ca doream sa ne uitam inapoi catre faptele stramosilor nostri care au permis infaptuirea zilei de 1 decembrie, mai dorim sa demonstram ca la munte e bine sa lasi in urma doar urmele pasilor tai, niste paine (pentru detalii vezi Hansel si Gretel de Fratii Grimm) si o vedere cu Culmea Stanisoara, Peleaga, Papusa si Varful Mare in dreapta departe.
 
"Pasi in zapada" e numele pozei si o puteti cumpara on-line dand doar un singur clic si contul vostru in euro.

Mai jos veti putea urmari "curgerea timpului" in varinta locala cu apa, gheata si munti in fundal. Nu de alta dar un titlu precum, "Iarna zapada se topeste" nu suna deloc ok pentru un jurnal de tura serios.

 
"Crapaturi in munti" este titlul pozei de mai sus, si daca vreti sa o aveti ca avatar pe telefonul vostru tine-ti apasata tasta 5 cu degetul mic de la mana stanga pana se incarca.

O tura in Retezat poate fi confundata foarte usor cu o plimbare prin Bucegi sau cu un raliu prin desert daca nu ajungi la Bucura. Pentru a ajunge la Bucura, cei trei prieteni ai nostri, care dupa cum am spus erau patru, au urcat in Saua Bucurii, iar unul dintre ei a dus aparatul la ochi, a fixat focusul, expunerea, cursul leu-euro si a apasat pe declansator. Iar imaginea a surprins un peisaj de iarna inundat de lumina si bucurie. Cu Culmea Judele in spate.
 
"Judele din Valea fara nume" se va numi poza asta pentru veci.

Mai jos va vom demonstra ca in a doua zi a plimbarii, nu am participat la un raliu in desert, ci la o tura de iarna, dificultate nivel intermediar, finalizata cu poza in Caldarea Bucura, cea mai mare si cu cele mai multe lacuri din Carpati Romaniei (tara dupa cum bine stim intregita la 1 decembrie 1918), Carpati supranumiti Alpii Transilvaniei.
 
Iata dovada. In dreapta nu este patinoarul din Dubai, ci lacul Bucura inghetat, iar in stanga nu sunt campurile petroliere din Golful Persic, ci Creasta Judelui. "Cu adevarat Bucura" este numele pozei si asa va fi pana la noi ordine.

Ce poa sa faca cineva care doarme la Gentiana, deasupra salii de mese si a ajuns la Bucura? Evident sa se intoarca inapoi. Drumul este identic cu cel de la venire doar ca in sens invers. In acest caz, daca la dus pozele se faceau in stanga, acu se fac in dreapta. Peisajul de mai jos, considerat de unii selenar, este de fapt extrem de pamantean si poate fi vazut in orice zi cu ceva norisori, 8-10 cm de zapada, vant racoros si cu privirea spre varful Retezat.

 
Punem pariu ca si la poza asta gasesc un nume genial? "Nori senini scaldati in caldura Soarelui peste varful Retezat cu umbre molcome, usor diafane" i-am zis ca o va chema si in nici un alt fel.


 
Timpul trece, noi coboram spre sala de mese, caldura vine, zapada se duce, apa curge, doar pietrele raman. Si gandurile noastre odata cu ele. Nu e foarte logic de ce zapada mai e doar in apa, dar asa era. Si gandurile noastre la fel. "Zapada in apa pe 30 noiembrie" este numele pozei. Autor este  Laura Florea iar muntele din spate e Bucura 2. Bucura 1 e si el pe acolo mai la stanga si in spate.


 
Cum se poate incheia o tura in Retezat, decat cu coborarea din masiv. Cu "apa care curge printre pietre si amintiri".
 Iar in fundal ziua de 1 decembrie inca nu venise.


Generic: text... ala_negru
Poze: Laura