Odata ce pasii netrebnici te-au purtat prin muntii de pe meleaguri straine, vizitarea mandriei nationale in domeniul montano - ecologic se transforma subtil dintr-un gand stingher intr-o dorinta. Ce spun eu aici? Dorinta arde, mistuieste pana devine o necesitate. Stateam in Bucuresti si suspinam in fata focului din camin gandindu-ne cat de frumos, magnific, splendid trebuie sa fie sus la munte, la noi in Fagaras. Crestele marete care se oglindesc in mandria constructiilor romanesti, in oglinda misteriosului lac Vidraru, despre al carui baraj cineva spunea ca e mai impozant decat barajul Hoover. V-am convins? Uite un alt argument: in Fagaras oile in timp ce pasc recita Miorita. Nici acum? Asta e.
Totusi noi ne-am suit in masina si ne-am dus la munte.
Fiindca nu stiu ce se vede in prima poza, si incerc sa aman momentul in care trebuie sa imi dau cu presupusul, sa va povestesc ceva de pe drum. Deci eram noi in masina si faceam huta-huta in spatele unei alte masini pe un drum, pe langa lacul Vidraru. Si la un moment dat masina din fata stop frana. In fata ei alta masina cu stop frana. Unii ar fi injurat. Eu nu, ca sunt om civilizat. Eu m-am intrebat de ce. Si de ce mai erau alte doua masini oprite pe contra-sens. Si ma intrebam eu asa metafizic, cand privirea mi-a fost atrasa irevocabil de chestia din partea dreapta a drumului. Chestia era maricica (cam 100kg), cafenie si avea o chestie mai mica maronie dupa ea. Masinile din fata se oprisera la poze. Dintr-un geam deschis, la cativa metri (cam 3) iesi un copil cu aparatul de fotografiat intins curajos catre chestiile maro. Nu m-am putut opri sa ma gandesc ce viitor luminos va avea copilita aia: la genisti, reporter de razboi sau revolutionar; viitor maret; nu sunt convins ca foarte indelungat, dar asta e, nu le poti avea pe toate. Din masinile de pe contra-sens niste unii, care in sunet de manele faceau poze cu cafeniu si maro. Cu telefonul mobil evident. Alo, baietii, dati si voi niste bani pe niste SLR-uri! Un nene, 45 de ani, pullover gri, chelie medie, fata demonstrand o inteligenta sclipitoare si un simt al ecologicului iesit din comun sapa in portbagaj. La un moment dat reuseste sa gaseasca ce cauta: un codru de paine pe care il intinde milostiv chestiei cafenii, care se apropiase la 3-4m de el. Pe nenea asta nu cred ca il mai primesc la genisti ca era cam batran. Si te mai intrebi de ce vin chestiile maro si cafenii sa iti sune la intrarea in cort cerand o conserva de ton si niste cascaval. Ca e recesiune, d'aia!
Sa revenim. Subiectul acestui blog este fotografia de peisaj, iar scopul acestor randuri este sa va plictiseaca in voie, pentru ca mai tarziu sa va puteti bucura de poze. Ca in faza cu politistul bun si cel rau.
Deci am stabilit o oarece tabara de baza la Balea. Am fi incercat noi la Caltun, direct, dar nu mai aveam loc pentru roata de rezerva de la masina in rucsac. Apoi am pornit sa ne plimbam. Intai prin caldare pentru refacerea organismului dupa cura de slanina si poluare din Bucuresti. E adevarat ca in vale e ca in Elvetia: sosea, parcare, cabana, masini, cabana, sosea, dar mai sus este chiar bine. Uite in poza de jos puteti vedea un exemplu.
In aceasta poza poate fi identificat un eveniment de paralelism intre o dunga albastra care este inconjurata miseleste de doua dungi cica pure, albe. Si un munte cu o lumina contre-jour in spate. Doar la noi in Fagaras se poate vedea asa ceva. Va asteptam cu drag. Poza luata din punctul de belvedere recomandat de ospatarii de la cabana dupa doua portii de Pastrav Balea, un pic inainte de Saua Paltinul. Desi am cautat sarguincios nu am reusit sa gasesc nici un paltin in sa sau in varful cu acelasi nume. Asa ca voi propune sa se denumeasca Saua la Multe Pietre (d'alea sunt) si respectiv Varful la Cativa Bolovani.
A doua zi plimbare pentru stabilirea taberei de baza la Caltun.
Traseul a fost o combinatie de soare si nori. Iarba verde sau galbena. Si multa liniste! Este o poza din SauaCuIarbaVerde (oficial numit la Caltun).
Drumul e placut si privirea e mereu inainte, mergem mai departe. Din pacate inainte e cam ceata si cam ploua asa ca poze facem cu ce se vede in urma.
Niste nori roscovani inchid placut partea de sus a pozei, nu?
Unii dintre noi incearca sa pozeze pe post de Ganditorul de sub Negoiu. Ca sa aiba si arheologii de peste mii de ani studii pentru doctorate.
Ce mai tura-vura? Ne ploua, ne dadu cu grindina si cu vant, asa ca ne-am intors rapid la pata de culoare, monument al umanitatii in salbaticia muntelui: Refugiul Caltun, Masivul Fagaras, o oaza de uscaciune in mijlocul ploii. Care ploaie? Aia care este nelipsita pe culmea Negoiului. Pentru fletii care cred ca pot urca Negoiu si sa raman uscati: in mod normal in poza asta in partea dreapta sus se vede varful Negoiu 2535m. Acu si mai mereu e ceata.
Eu as intitula poza asta "Fugind de Ceata" sau "Pe Laitel" (asta e un munte care suna ca un "Taietel", dar urci pe el de te saturi).
Tot pe la Taietel. O poteca care creeaza iluzia ca ai putea sa il ocolesti. La munte e ca in desert: numa iluzii.
Din nou un exemplu de ce Negoiu se cheama Negoiu si nu Varful Stancos sau La Rasarit de Soare. Unii cu imaginatie il pot vedea in stanga sus. Altii mai experimentati pot distinge si intrarea in Strunga Ciobanului. Mie mi se pare doar ceata, fum, nor, vapori de apa in curs de condensare, chestie gri care acoperi muntii...
Desi am batut zona Balea-Negoiu de multe ori, nu sunt capabil sa identific specia de iarba din imagine. Nici creasta care se vede. Dar poza imi place (nu ... eu doar scriu, poza o face altcineva, nu ma laud singur, incerc sa imi fac rost de o mancare calda).
Si din nou caldarea balea (da, cu litere mici, ca e urata in poza asta). Noroc ca are parcare si nu trebuie sa cari roata de rezerva pana la Caltun. Vanatoare lui Buteanu, in schimb, prin absenta ei, in ceata, creaza un aer de mister in care umbrele se impletesc cu lumina.
Morala: Pe acoperisul Romaniei cam ploua si e ceata.
Generic:
text... ala_negru
poze... Laura
