I wish I was made of stone....

sa nu simt nimic... dar si pietrele se macina, nu?



"Did I punish you for dreaming?
Did I break your heart and leave you crying?"

Anathema - Forgotten Hopes

Mi-ar placea...

mi-ar placea sa nu existe durere... mi-ar placea sa nu existe minciuna... mi-ar placea sa nu existe lacrimi... mi-ar placea sa nu ne putem insela... mi-ar placea sa putem avea incredere... mi-ar placea sa vedem mereu calea cea dreapta...

si totusi drumul e rece si incetosat cand te uiti la el printre lacrimi...

1 mai

... din nou la Piatra Mare.


(de ce o fi fost facuta poza asta cu ISO asa mare? ehhh... mai avem de invatat cum se lucreaza cu aparatul asta nou)

De data asta ne-a plouat, ne-a nins,



ne-am plimbat prin ceata,





dar ne-am simtit din nou liberi...

"A aparut Ro pe harta"

... mi-a spus cineva ieri (stie el cine). Pai, cam asa e... Tocmai mi-am facut o mica recapitulare pentru concertele mai importante (din punctul meu de vedere) de anul asta si a iesit asa: Blind Guardian (mai e un picut)... Within Temptation, My Dying Bride, The Gathering, Tarot, Haggard, Anathema (Artmania rules)... Rolling Stones (nu se poate sa se rateze asa ceva)... inca ma mai gandesc daca Alice Cooper... astept biletele la LOT & Rage... am uitat ceva?

Uite o poza cu chitaristul meu preferat :)

Dealuri

Am fost sambata la plimbare pe dealuri. Mai precis de la Nistoresti la Comarnic. A fost... soare mult... prea mult tinand seama ca ne-am ars. Dar a fost... relaxant. Ne-am plimbat prin livezi (din pacate pomii erau inca neinfloriti), pe poteci pline de frunze uscate, am dormit pe o pasune departe de masini si poluare... exact ce trebuie dupa o saptamana de servici. Mi-am incarcat bateriile si trebuie sa tina pana la 1 Mai.



PS: pozele sunt facute de sora-mea... sper ca nu se supara ca le-am pus aici.

Rasnov

Weekendul asta am vizitat cetatea Rasnovului. Mi-a placut. Merita vizitata. Din cate am inteles s-au apucat acum cativa ani sa refaca cetatea. Era numai ruine (cel putin in pozele pe care le-am vazut eu). M-a mirat sa ajung acolo si sa gasesc o parte din case intregi (refacute), un muzeu cu destul de multe exponate... mi-ar fi placut sa pot vizita mai mult casele, dar toate erau transformate in magazine de artizanat. Inteleg totusi ca s-au bagat destul de multi bani in refacerea cetatii, bani pe care trebuie sa ii recupereze cumva...

Cateva poze turistice:



Caruta


si cainele locului


o 'mare' alee


zona inca nerefacuta

300...

... sau cum sa faci un film doar cu efecte speciale si marketing bun.

Am fost sambata la un oarecare cinematograf sa vad un film despre care auzisem ca este 'super'. Ce sa spun? A fost 'super'... super comedie (n-am mai ras atata de multa vreme, ca deh, ca romanul, facem haz de necaz).

Nici nu pot sa povestesc pentru ca filmul asta nu are subiect... de fapt nu prea are de nici unele... sunt cativa barbati muschiulosi in chiloti de piele (ca sa desfete privirile spectatoarelor), cateva tipe goale pe ici colo (pentru cei interesati) si... poate unii ar zice multa violenta desi nu destula cat sa poata suplini lipsa de subiect a filmului.

Am auzit ca a fost interzis in Iran pentru ca isi cam bate joc de persi... sincer, mie mi se pare ca isi bate joc cam de toata lumea si mai ales de spectatori...

Am retinut din acest film ca spartanii erau niste oameni cam scunzi... destul de scunzi incat un lup subnutrit (ca doar asa poate fi un lup care vaneaza singur) sa li se para enorm... destul de scunzi incat aproape toti inamicii sa le se para mult mai inalti... etc

...si totusi erau viteji, domle'... asa de viteji ca pe la jumatatea filmului ajunsesem sa ma astept ca spartanul decapitat sa alerge (asa fara cap) repede si cu ultimele puteri sa mai omoare inca jumatate de armata persana.

Acum ce sa zic... poate nu am inteles eu mesajul filmului... de fapt nici titlul nu l-am inteles... se numeste 300 desi ne arata maxim 50 de spartani de-astia 'viteji'. Banuiesc ca va urma partea a doua care se va chema 250... dar pe ala nu mai vreau sa il vad.

8 Martie

Din motive independente de mine, anul asta au cam trecut pe langa mine si martisorul si 8 martie. Dar totusi a inceput primavara... deci doua poze cu lalele...

Ciulini de iarna

Ma uit la poze... acum doua saptamani ma jucam in zapada pe Clabucetul Taurului... maine e 1 Martie... vine primavara... in fata unui bloc din drumul meu catre servici a inflorit o narcisa si, culmea, in aceeasi gradina e un trandafir inflorit... vremea asta ne-a innebunit pe toti... nu a venit iarna dar vine primavara... ce nasol!


Dar inca mai e iarna oficial... cel putin pentru inca vreo cateva ore... asa ca mai pun o poza de acum doua saptamani ca sa am de ce sa zambesc... Brrr... ce bine era!

"Ma bucur ca tuturor ne place zapada"

Cuvintele astea m-au adus cu picioarele pe pamant pentru cateva momente. Mi-am dat seama de ce ma simteam ca un fulg si zambeam. M-am uitat in jur. Toti erau... senini. Uitasem de greutati, de necazuri, de tona de treburi neterminate pe care o lasasem acasa pentru a da o fuga la munte. Nimic din toate astea nu mai conta. Eram fericiti. Nu conta nici ca in jurul nostru ceata isi facea de cap, ca nu vedeam mare lucru desi stiam ca privelistea ar fi fost nemaipomenita. Era de ajuns ca aerul era curat, ca frigul ne ciupea obrajii si ca picioarele ni se afundau in zapada. Era de ajuns ca simteam iarna. Ce dor imi era de ea... si ce fericita am fost sa o simt chiar si pentru o zi. Inca o mai astept sa vina in vizita si in Bucuresti. Pana atunci doua poze cu zapada pentru cei care ii duc dorul.

Cuvinte...

"Daca vrei de tine sa simt ca-s robit, lasa-ma uimit"

:(

Inca mai astept sa apara soarele si in calea mea... dar nu se arata... poate maine...

Turismul modern

Weekendul asta mi s-a reamintit ca nu ar trebui sa plec fara aparatul de fotografiat chiar daca ma duc intr-un loc pe care l-am vazut de 1000 de ori si in care probabil nu o sa fac nici o poza.

Sa va povestesc. Eram in Cheile Dambovicioarei, injuram drumul asfaltat si visam la vremurile cand NU era plin de pensiuni si erau mult mai putini 'turisti' si mult mai putine gunoaie... si bineinteles injuram 'turistii' care trec pe langa tine in viteza (chiar daca drumul e plin de gropi si de balti) si eventual claxonand ca ai tupeu sa mergi pe strada si nu prin rau. Ghinionul nostru a fost ca era ultima zi de vacanta si duminica si deci numarul acestor idioti era mai mare decat de obicei. Si totusi am avut o mare surpriza. Pe unul din versanti am vazut o capra neagra. Nu, nu deliram. Stiam ca iarna caprele coboara destul de jos, le mai vazusem si alta data deasupra Cheilor Dambovicioarei, dar nu ma asteptam sa le vad cu atatea masini in jur. Acum ma intelegeti de ce imi pare rau ca nu aveam aparatul foto la mine. Ar fi fost ceva inedit: o masina in prim-plan si o capra neagra in fundal... si netrucat. Dar Kodakul era acasa asa ca nu am nici o dovada.

Pun totusi 2 poze, fara legatura cu subiectul, facute in aceeasi zi pe drumul de intoarcere catre Bucuresti.


Asta e cu dedicatie speciala pentru unii (stiu ei cine) carora le plac pozele cu mult cer.

Ice Queen

"When leaves have fallen
And skies turned into grey.
The night keeps on closing in on the day
A nightingale sings his song of farewell
You better hide for her freezing hell."

Within Temptation - Ice Queen

Revelion in Fagaras

Ufff... s-a terminat vacanta. A fost cam scurta, nu? Dar a meritat. Am facut revelionul la Barcaciu. Dupa ce am trecut de primele impresii (mai bune sau mai proaste) legate de grup, cabana si stratul de zapada, am reusit sa ne si relaxam. Acum cand ma uit in urma a fost chiar frumos. Bine, e greu sa nu fie frumos cand muntele te primeste cu o mare de nori... sau cum zicea Alex: 'un ocean'.




Din fericire si vremea a tinut cu noi si am putut sa urcam un pic desi nu aveam tocmai echipament de iarna. Totusi ce ziceti de 'veverita' asta? Stie sa faca scari, nu?


Si am putut sa facem si cateva poze de sus.
Spre Negoiu


Spre Avrig


Eu nu am facut poze insa in noaptea de revelion... poate vi le arata Dragos pe ale lui. Dar va pot povesti despre artificiile din Sibiu, despre pastravul si gratarul delicios pe care le-am mancat, despre concursul de ingerasi in zapada... si despre cat de bine e sa incepi un an nou sus in munti razand impreuna cu prietenii. O sa il continuam la fel de bine cum l-am si inceput.
LA MULTI ANI!

La plimbare prin Baiului

Azi am avut in sfarsit chef sa ma uit pe pozele din ultimele saptamani. Doua week-end-uri la rand am fost la plimbare prin muntii Baiului. Recunosc ca nu ma asteptam imi placa asa de mult... ma gandeam ca sunt niste dealuri mai mari si ca nu am nici o placere sa merg pe plaiuri si prin padure. Si totusi mi-a placut si m-a relaxat. M-am simtit ca atunci cand eram mica si ma plimbam pe dealurile de la Rucar-Dambovicioara doar ca, in loc de bine-cunoscuta creasta a Pietrei Craiului, aici vedeam Bucegii. E o zona care merita vazuta si cu siguranta voi mai reveni.

Am prins o zi superba de mers, din pacate nu atat de buna pentru fotografiat :) Totusi am incercat sa aduc cu mine cateva amintiri... iata cateva dintre ele:

Padurea de zada


Plaiuri cat vezi cu ochii...










Ziua se apropie de sfarsit...


La revedere!

Targu Mures

Am fost de curand in Targu Mures si am vizitat Palatul Culturii. Asa cum era de asteptat mi-au placut vitraliile. Sala Oglinzilor este intr-adevar deosebita (multumesc pt sfatul de a o vizita).



Si totusi... nu stim (e ceva general la romani) sa ne putem in lumina valorile. Iau aici exemplu Palatul Culturii nu pentru ca ar fi o situatie grava, ci pentru ca m-a lovit cat de multe se pot face si cat de putin se face.




In Sala Oglinzilor ni s-a pus o caseta in romana despre Palatul Culturii si trei cuvinte despre fiecare vitraliu. Surpriza neplacuta: numele povestilor care sunt reprezentate in vitralii nu erau traduse. Oare era asa grea traducerea lor? Mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre acele povesti...

Mi-am adus aminte de un muzeu dintr-un orasel din Olanda. Nu aveau mare lucru de aratat, dar modul in care o faceau m-a impresionat. Ne-au plimbat un pic prin subsolurile orasului, ne-au aratat cateva ziduri de aparare din Evul Mediu si ne-au spus povesti, legende care s-au gasit/pastrat din acele vremuri. Recunosc ca imi plac povestile in general, dar cele pe care le-am ascultat atunci mi s-au parut deosebite datorita (in special) talentului de a povesti al ghidul (poate nu o sa va vina sa credeti dar ghidul lucra ca voluntar la acel muzeu).

Si ma intreb, oare cum ar fi fost ca in loc de o informare seaca despre Palatul Culturii sa ni se mai spuna si povestile ca sa stim la ce ne uitam, sa putem admira talentul celui care a creat vitraliile. Probabil ca nu toata lumea gandeste ca mine, dar oare exista oameni carora sa le placa modul de prezentare actual?

Nu va mai povestesc de galeria de arta unde din cauza soarelui de afara, nu am reusit sa vad nici jumatate din picturi. Si ma intreb, de ce exista jaluzele?



Totusi (desi nepuse in valoare) la Palatul Culturii din Targu Mures exista niste lucruri deosebite care merita vazute.

Ninge!

NINGE!

Nu-mi pot sterge zambetul de pe fata :) Prima ninsoare de anul asta nu s-a lasat asteptata prea mult. Azi dimineata Bucurestiul arata frumos: culorile toamnei si ninsoare. Deja am inceput sa visez la zilele iernii: la ciocolata calda pe care o bei dupa o zi de ski sau dupa o sedinta de patinaj, la caldura de langa soba dupa o bataie cu zapada :)

Nu e nimic mai vesel decat zapada.

Abia astept vacanta de iarna. Ce ziceti? Cum va suna o bataie cu zapada si apoi mere coapte cu scortisoara si focul trosnind in soba? Hai, visati cu mine! Uite, mere avem (am avut grija de asta in a doua parte a concediului). Nu mai trebuie decat zapada... si o mana de prieteni. Cine se baga?


Si continui sa zambesc! :)

Fagaras

Saptamana de concediu a fost mai scurta decat credeam. Am apucat sa plecam abia marti la pranz si vineri s-a stricat vremea. Asa ca dintr-o saptamana planuita in Fagaras au ramas doar 3 zile, dintre care una si jumatate cu multa ploaie si ceata :( .

Am urcat pe Transfagarasan... sa ma ierte soferii dar iacs, groaznic... asa o vale frumoasa a fost acolo si asa de ranita este de soseaua aia. Stiu, mi s-a mai zis ca e o cale de acces usor in Fagaras, dar mie tot nu imi place. Abia asteptam sa trec creasta si sa nu mai vad soseaua aia oribila. Daca vreti sa vedeti poze cu Transfagarasanul trebuie sa cautati in alta parte ca eu nu am.

In prima seara, in cort la Balea, am facut planul: mergem la Negoiu, dar... ne-am trezit la 10 cu greu si abia la 12 am plecat pe traseu. Si pornim noi incetisor, incetisor ('tipa-tipa' cum zice cineva)...



facem poze... ruginiul toamnei e chiar pe gustul meu...



admiram privelistea... de afine e cam tarziu...



mai facem niste poze (a se observa ca sunt cu personaje ca mi-a zis mie cineva ca vrea si personaje in poze)...



si ajungem la Caltun.


Aici ne ajunse si ceata din urma. Asa ca, am decis ca lasam rucsacii, dam o fuga pana pe Negoiu si ne intoarcem sa dormim aici. Cand sa plecam incepu si sa ploua. Am mai mers si altadata prin Fagaras ca magarii in ceata, nu ne mana nimeni din urma de data asta, nu aveam un loc unde sa trebuiasca neaparat sa ajungem asa ca am ramas in refugiu sperand sa se mai indrepte vremea. A doua zi insa a fost si mai rau...



Asa ca am luat-o frumusel inapoi pe acelasi drum pe care de data asta doar il ghiceam - nu ma plang, poteca e bine marcata. La un moment dat s-a mai ridicat ceata si am mai facut cateva poze chinuindu-ma sa nu ud prea tare aparatul.



Si murati si cam plictisiti de a vedea numai ceata am coborat visand deja la urmatoarea iesire pentru ca asta a fost mult prea scurta.



Ce am facut de vineri pana duminica, in episodul viitor :)