18 august 2009

Switzerland-Milka - Excursia 2: Zermatt-Matterhorn-Marmota

Ziua 3: Grindelwald - Sion - Täsch - Zermatt - Täsch

Am parasit frumoasa statiune Grindelwald si frumoasele ei peisaje imbarcati intr-o frumoasa masina. Ma rog ceva din toate astea nu era asa gigea, dar din trecut numai de bine. Si dai, dai, dai inainte cu masina. Unii cu masina .... altii dai inainte cu somnul. Mergem, mergem, ne suim cu masina in tren, mergem prin tunel (in tunel e intuneric si nu poti face poze, deci nu vedeti poze din tunel), iesim din tunel, dormim inainte si ajungem la Täsch (1,499m). Ne sculam, debarcam, punem cortul si pornim mai departe. De data asta fara masina. Masinile se opresc aici. De aici iei trenul (pe care il platesti evident, dar esti mandru pentru ca te integrezi in spiritul ecologic din statiunile montane elvetiene) si ajungi in Zermatt (1,608m).

Ce ar fi de spus depre Zermatt? Hmm ... nu prea multe. Vale ingusta. Plina de vile (vezi exemplu in poza de mai jos). Capre in mijlocul orasului. Si maslinute de la capre. Japonezi... o da, de astia cat cuprinde... bine ca sunt pasnici si trag poza dupa poza.
Fraza pentru Sefu: Iti dai seama ce ar fi industria foto fara japonezi? Numai masline.


Sa revenim la Zermatt. Sentimentul e cool in statiune. Si nu era frig. Casele vechi se amesteca cu cele noi. Pentru ne-initiati: casele vechi se recunosc dupa faptul ca sunt suite pe pietre pentru a preveni intrarea soarecilor (vezi chestiile alea rotunde pe care sta cosmelia din poza). Casele noi se recunosc dupa faptul ca permit soarecilor sa intre inauntru (nu au farfurii sub ele) si apoi permit, evident contra-cost, turistilor sa intre pentru vizionare de soareci. Din pacate noi nu aveam bani de soareci, asa ca a trebuit sa stam la cort.
Altfel sunt aceleasi flori ingrijite si cochete ca si in Grindelwald, numai ca, fiind mai multa inghesuiala, esti mai tentat sa te uiti dupa ciori. Sau dupa munti...



Din fericire ciori nu prea sunt, dar poti sa vezi Matterhornul. Italienii ii spun Cervino, adica Muntele Impadurit ... eu unul nu m-am prins de ce pentru ca frumos e, maiestuos e, spectaculos e, dificil e, impunator e, dar impadurit nu e. O fi spre sud, dar si acolo cred ca mai curand e impunator decat impadurit!
Apropo, in prim-plan in poza puteti observa mijloacele de transport turisti prin Zermatt: autopiciorul sau niste chichinete electrice foarte ecologice.

Ziua 4: Täsch - Zermatt - Schwarzsee Paradise - Hörnli Hut - Täsch


Aceasta priveliste a Matterhornului, care desigur va este cumva familiara, e luata la coborarea din telecabina. Pentru a va lamuri de ce e asa familiara zgaiba asta de munte, uitati-va pe un ambalaj de Milka sau, daca sunteti mai zgarcit, pe unul de Africana. Dati-mi voie sa ma folosesc si de acest prilej sa va reamintesc: calitatea se plateste: numai cei ce dau banii pe o Milka isi pot lamuri atare nelinisti metafizici. Ceilalti isi pot imagina ca au vazut muntele in alta viata. Ma rog. Divagatii.

Sa ne intoarcem la oile noastre. Deci am campat in Täsch, am luat trenul pana in Zermatt, am vazut casele pe farfurii, am vazut ambalajul de la Milka, ne-am intors la cort, am baut vin, am aruncat sticla in containerul de ... sticla, ne-am culcat, ne-a trezit ploaia, ne-am culcat la loc (pe cealalta parte), ne-a trezit din nou ploaia, ne-am culcat la loc (pe partea initiala), ne-am trezit, am scuturat cortul, am vazut ca nu tine faza, l-am strans ud, l-am pus in masina, ne-am intors in Zermatt, am luat telecabina (din nou, pentru cei ce aveau o parere buna despre noi, sic!) si am ajuns sus. La Schwarzsee Paradise (Paradisul Lacului Negru, 2,583m ). Acolo am facut poze.



De pilda aceasta poza este spre ... XXXhorn. Nu am nici cea mai vaga idee. Ma rog e spre nord-est. dar fiindca toate varfurile se termina cu "horn" care inseamna varf pot spune ca este spre un "horn". Sper ca ne-am lamurit, da?

Later edit: Se pare ca totusi m-am lamurit. Cu ajutorul tool-urilor de recunoastere automata de obiecte dezvoltate de cercetatori din lumea intreaga si prezentate la conferinte de renume, aplicate pe baze indexate conform ultimelor standarde in materie de multimedia (daca nu pricepeti nu va fie teama, e defect profesional, nu se ia) am putut sa ma lamuresc ce e in poza asta. E grupul numit Mischabelhörner (Coarnele lui Mischabel).
Cel mai in stanga (plan departat, grupul central) e Dom (4,545m), apoi Täschhorn (4,491 m), apoi Alphubel (4,206 m, mai lat asa ca o coafura de femeie de varsta mijlocie). In plan apropiat, fara zapada, probabil ca este dealul pe care se afla Rothorn Paradise (Paradisul de la Varfu Rosu, 3,103 m, loc de halit, contra cost evident).



Dupa ce am pozat constiincios spre nord, este timpul sa ne intoarcem si sa pozam constiincios si spre sud-est. In aceste conditii, daca nu avem ochelarii aburiti sau probleme cu vederea, vom zari masivul Monte Rosa. Gogu zice ca asta inseamna Muntele ... nu Rosu, ala e in Ciucas, ci Muntele ROZ. Stiti povestea: frumos e, maret e, poate asta o fi si impadurit, dar roz nu e. Au italienii astia o nomenclatura, parca nu ar fi latini!
Deci cel mai inalt varf e Dufourspitze (4,634 m - centru, plan apropiat) si probabil Nordend (centru, planul doi, cel mai din stanga 4,609). Mai in dreapta, ca o spinare de pisica in fata unui doberman, e Lyskamm (4,527), supranumit "Halitorul de homo sapiens". In plan apropiat este un binevoitor care s-a hotarat sa intre in poza ca sa dea senzatie de dimensiune; totodata ne indreapta privirea catre paienjenisul de poteci din vale. Fac parte din peisaj, ce naiba! Nu da-ti vina pe binevoitor!



In acesta poza se poate vedea Lacul Negru, care i-a dat numele restarantului paradis din zona. La capatul lui se poate vedea Sfatul National al Marmotelor, locul unde se strange consiliul de administratie de la Milka. Faza cu ursul era pe bune! De aia au plecat toti ursi in Italia. Povestea asta mi-a fost validata cand am cumparat suplimentul de viteza pentru telecabina.
In spate, impunator se inalta un "horn". Cred ca e Zinalrothorn (4,221m) care inseamna Varful Rosu (germ.) de langa satul Zinal (fr.). Chestia alba e fumul de la o grenada fumigena, de la un joc de airsoft desfasurat in zona.



In plan apropiat grupul case (restaurant, restaurant, teleferic, telecabina) de la Schwarzsee Paradise, iar in plan departat grupul Mischabelhörner. Ca si comentariu, va rog sa notati, alaturarea unui masiv extrem de impunator cu o multitudine de case, casute, cosmelii, baraci, refugii, drumuri, fire, stalpi. Poate in Bucuresti sa ma gasesti asa o adunatura de urbanism. Macar noi n-avem munti! Ca si idee trebuie sa te chinui sa prinzi un cadru natural, fara sa se vada mana omului.



Bun! Deci ziceam ca am plecat de la telecabina si ne-am apucat sa urcam la baza Matterhornului. In germana, asta ar insemna Varful Luncii (din nou sunt usor confuzat de apelativ, eu credeam ca sunt la munte, uff berea aia din avion!). Are nici mai mult nici mai putin de 4,477.54 (nu are pietre pe el, deci nu va puneti problema ca e temporar). Drumul pe care am urcat se poate vedea si aici. Asta chiar a fost un drum de munte. Nu tu asfalt, nu tu telecabina, esti tu si masivul. Si inca vreo 300 de oameni.
Undeva in mijlocul pozei (acolo unde se termina zapada) e Hörnli Hut (3,260m), unde poti sa mananci spaghete bologneze. Aia chiar seamana cu o cabana de munte, chiar daca aprovizionarea se face cu elicopterul. La toaleta nu se trage apa... m-am simtit ca acasa (adica in muntii de acasa, ce credeati?). La capatul limbii de zapada este campingul, pentru cei ce cred ca dormitul pe pietre colturoase ascute simtul si a doua zi vor fi mai vioi pe varf. Dupa doua ore si jumate, de la telecabina, ajungi la cabana, la baza varfului. E un pic solicitant, dar simti si tu ca faci ceva si privelistea e recompensatoare.



Odata ajuns la cabana, halesti, eviti restul lumii si faci poze. Cam asa ceva iese spre nord-nord-est: grupul Mischabelhörner in stanga, Clima di Jazzi in centru-dreapta, pietre in plan apropiat. Nu contin aur. Am verificat. Nici comestibile nu-s; si asta s-a verificat.



Daca te invarti un pic si faci poza mai spre est-sud-est prinzi Monte Rosa (Dufourspitze), Lyskamm, Castor (4,228m) si Polux (4,092m - doi gemeni mititei in spate), Breithorn (4,164m, impunator in centru) si Kleine Matterhorn (Micul Varf al Luncii 3,883m - loc unde se poate hali, evident) - ultima chestie ascutita din drepta. In plan apropiat, desi mai jos pare piatra, este de fapt gheata (permafrost): ghetarii Thedulo (centru sus) si Furgg (dreapta).


Spre nord-vest se vede valea Zmutt, care are o salba de lacuri albe si indiguite, ghetari, pietre (de fapt tot gheata e pe dedesubt) si lacuri naturale. In spate Ober Gabelhorn (4,063 m - stanga), Wellenkuppe (3,903m, mai mitetel spre centru), Zinalrothorn (cu un guleras de fum pe dreapta, p'asta il stiti deja, spuneti repede inaltimea sa vad daca sunteti atenti sau tot la Mac Donalds va e mintea). Undeva in spate, la marginea din dreapta sus, prin ceata din zona si blur-ul aparatului (clar ne trebuie o camera serioasa, consumer, cu ultimul racnet in materie de sharpening) se vede Weisshorn (Varfu Alb, 4505m - concurenta locala la Mont Blanc - Muntele Alb).



In final ... Alpii Penini, un steag si o excursie incredibila.
Da, ne-am intors la Täsch pentru ca ne usca parcarea. Nici macar la o bere nu ne-am oprit.

Continuarea in episodul urmator.

Generic:
text.... ala_negru
poze.... Laura

5 comentarii:

Irina spunea...

Ce locuri minunate!
Frumoasa povestea!

Miron Brezuleanu spunea...

Negrule, scrie mai des ca scrii bine.

Laura, pe tine nu te mai incurajez sa pui poze, ca nu-i nevoie :-)

Miron

Laura Florea spunea...

Multumesc, Irina! Intr-adevar locurile sunt absolut superbe (mult mai frumoase decat pot arata niste poze).

Mersi, Miron :)

Silvia spunea...

Ai talent, nene:) si de poze ce sa mai zic! Subscriu la incurajarile lui Miron insa vad ca si-a pierdut nitel din spiritul critic ..altfel ar fi zis el ca Milka e nemteasca :D ca io de la el stiu.
Impresionanta documentare ai facut despre varfuri si despre zona ... asa am aflat si eu la ce m-am benoclat de fapt.
Si totusi un suc tot am baut in gara asha ca sa ne refacem dupa atata mers cu telecabina....ce-i drept numai cu gandul la parcare.

Anonim spunea...

Foarte faine locuri. De ce intotdeauna mi se pare ca la altii e mai senin?