Excursia nr 1. Alpii Bernezi. Jungfrau. Grindelwald.
Grindelwald e statiune superba situata intr-o vale marginita pe de o parte de tripleta Jungfrau (Fecioara) 4,158 m (bine, stiu ca e mai departe si din statiunea propriu-zisa nu se vede, dar, na, tre sa ne laudam si noi un pic) + Mönch (Calugaru) 4,107m + Eiger (Capcaunu) 3,970m si pe de alta parte de munti sub 3,000m, verzi, cu lacuri.
Ziua 1. Grindelwald - First - Bachalpsee - Waldenspitz - Bort - Grindelwald.
Daca vrei sa vezi partea inalta urci in zona verde. In poza de mai sus puteti admira peretele Wetterhornului (Piscul Vremii - 3,692). Hmm, nici partea cu urcatul nu e foarte exacta, intrucat fie mergi pe drum asfaltat, fie iei telecabina.
Totusi, dupa ce iei telecabina (pana la First) poti merge un pic ca sa simti ca esti la munte. In cazul de fata am ajuns la un lac (Bachalpsee). Privelistea - varful Schreckhorn (google habar nu are ce inseamna, dar are 4,078m) si Capcaunu cu fumuri la cap - este superba. Totusi la lac (2,265m) este toaleta la care tragi apa si ai hartie igienica (like into the wild!?).
Daca mai cobori un pic ai din nou o priveliste detaliata asupra Schreckhornului (tot nu stiu cum se traduce, am putea incerca Varful lui Schreck, dar se confunda cu Capcaunul care este in apropiere) iar printre el si Capcaun se poate vedea ultima coada a ghetarului Grindelwald de Jos.
O priveliste asupra pereterului ne-foarte-spectaculos al Capcaunului (nici Eiger nu e greu de scris, dar imi place mai mult in romana), cu un guleras de ceata (sau frisca, nu suntem siguri, nu am gustat). In planul apropiat, pentru creearea panoramei si senzatie de dimensiune sunt Silvia si Jorge (multumim, multumim pentru toata excursia).
To Jorge: Man do you know that the second most spoken language in Grindelwald, after German, is Portuguese? You people do conquer the world.
O data ce am urcat (repet, pentru cei ce aveau o parere mai buna despre noi, cu telecabina) trebuie sa si coboram. Pentru incalzire, aceasta se face pe poteca turistica, cu suport de pamant. Traseul este foarte frumos, iar pierderea de altitudine spectaculoasa.
O data de ce ai pierdut ceva altitudine (de pe la 1,850m) poteca pamanteana este inlocuita cu drum asfaltat; prin padure. Serviciile turistice elvetiene trebuie sa isi justifice costurile ridicate.
Totusi, va rog, lasati la o parte rautatile omenesti si invidia pentru o civilizatie ridicata si admirati maiestuozitatea Alpilor Bernezi. In preajma lor, chiar te simti ca un gandacel!
Cobori, cobori si pana la urma ajungi in statiune (nu, nu se poate ajunge direct in China). Senzatia este impresionanta. Pereti aproape verticali (in spate Capcaunu) domina statiunea cu peste 1,000m. In statiune casele sunt un model de gust (serios, sunt superbe si inconjurate de flori).
Ziua 2. Jungfraubahn: Grindelwald - Kleine Scheidegg - Maruntaiele Capcaunului - Jungfrajoch.
Am mers cu trenul (cu roata dintata - cremaliera). Scump, dar daca te gandeti cat detergent am economisit ne mai transpirand, treaba se mai echilibreaza. Deci ne-am trezit devreme, am prins primul tren (era cu reducere, nu credeti ca suntem oameni seriosi), am dormitat in el si am ajuns la Kleine Scheidegg (asta e Micul Schiedegg pentru cei ce nu vorbesc germana) - 2.061 m; asta 'micu' e un pas inalt in Alpii Bernezi, iar iarna statiune de ski; in Romania era o stana, cel mult cu faianta pentru respectarea normele europene. Trenul care urca pana aici are 117 ani de functionare continua. Cand ziceati ca mergem la Constanta pe autostrada? Da, stiu, trenul cu care vom continua nu are decat 113 ani si si-a depasit si el bugetul si deadline-ul la constructie.
De la Micul Scheidegg se poate vedea Fecioara. Filistinilor chiar credeati ca l-am amintit doar ca sa ne dam mari!
Ca si observatie, pe zonele in care ajunge soarele, pana la 2,500-2,900m creste iarba, iar apoi incep zapezile vesnice si ghetarii permanenti, care sunt strabatuti frecvent de sisturile ascutite ale muntilor. Peisajul in acesta zona este diferit de ce se poate vedea in Carpati; aceasta zona alpina este, dupa parerea mea mai spectaculoasa: este mai potrivnica, mai neprimitoare, mai salbatica, mai maiestoasa.
In partea a doua a ascensiunii, am schimbat trenul si am inceput sa studiem sistemul digestiv al Capcaunului si apoi, pentru comparatie, al Calugarului. Nu, in Fecioara nu se merge, nu va ganditi la prostii.
Lasand la o parte ironiile ieftine, este fascinant cum au reusit sa sfredeleasca roca pentru a monta cale ferata. Aceasta linie, denumita Jungfraubahn, a fost construita in jur de 1896 si urca prin tunel 1,100m. In munte sunt doua opriri, in care se iese cumva la suprafata in peretele lateral al stancii (odata in mijlocul Northen Eigerwall-ului) si apoi sub Mönch (de unde se vede ghetarul).
Punctul terminus al calatoriei este la Jungfraujoch (auto-intitulat Top of the Europe ... probabil de catre un tip de la marketing in pericol de a fi concediat pentru consum excesiv de alune si cafea), un colt stancos intre Jungfrau si Mönch... de fapt trenul se termina undeva in mijlocul lui unde este un complex urias cu ... restaurantul Bollywood. Pana sus se urca cu liftul la asa numitul Sphinx Obsevatory.
In imagine, luata de sus, se poate vedea Great Aletsch Glacier. In centru este asa numita Konkordiaplatz (care desi pare neteda ca Piata Victoriei sta calare pe 1000 de metri de gheata). In fundal se pot vedea varfuri din partea sudica a Alpilor Bernezi, a caror denumire, din respect pentru sanatatea limbii noastre latine le voi omite.
Din complex se poate iesi si te poti plimba pe ghetar. In spate, in centru este Jungfrajoch, pe varful caruia troneaza observatorul Sphinx (3,571m). In stanga este Fecioara. Oamenii nu ii cunoastem, dar presupunem ca sunt de treaba.
Desi esti la 3500 de metri muntii din jur tot mai au 700 in rezerva ca sa te faca sa te simti infim. Cred ca in cazul de fata se vede Finsteraarhorn 4272m (varful cei mai inalt din Alpi Bernezi); pentru romani se poate citi Varful Intunecat sau Negoiu (ce mica e lumea, nu?)
Daca tot suntem la 3500 de metri, avem o gramada de apa sub noi (e fascinant ... unii nu stiu sa inoate) si te poti plimba... de ce nu ai face-o. Mai ales ca peisajul este mirobolant (nu stiu ce inseamna, dar suna inteligent). In poza se vede ceea ce se vede daca arunci o privire asupra varfului Jungfrau - Fecioara. In partea stanga, intre varful principal si cel secundar este traseul de baza. Din nou putem afirma ca oamenii din poza sunt de treaba.
Nu se poate sta mult la altitudini mari. Te apuca ameteala. Pretul biletului de intoarcere, daca ratezi trenul potrivit, e ametitor. Ne-am dat jos la Micul Scheidegg, unde intre timp au navalit indienii; nu, nu aia cu restaurantul Bollywood, ci amerindienii lui Winettou si Geronimo. In fundal, pentru a va demonstra ca poza este din locurile vizitate, am atasat in Photoshop, de la stanga la dreapta peretele nordic al Capcaunului (dudes, peste 1000 de metri verticali si negri...) si varful Calugarului. Fecioarele nu apar in pozele cu indieni.
Ziua 2, excursia 2. Valea Lauterbrunnen - Cascade.
Dat fiind ca unii dintre noi sunt mosi (nu dam nume: Cornel) si au probleme de sanatate si nu pot face trasee cand se duc in mijlocul unui masiv asa misto, mergem sa vizitam valea alaturata, in care se afla statiunea Lauterbrunen (Laute = multe, brunnen = fantana).
Asta e o intr-o vale inconjurata de pereti (Lauterbrunnen Wall) de cateva sute de metri si lungi de 8km de unde pica apa. In fundul vaii se poate vedea tripleta Capcaunul - Calugarul - Fecioara (ati observat cum se insinueaza mereu Calugarul langa Fecioara pentru a o feri de Capcaun?), plus cateva varfuri noi, pe care fiindca nu le-am cucerit, nu le vom numi.
De pe peretii amintiti, din cand in cand, des, pica apa. Sute de metri (aviz Cascadei Cailor). Staubbach (poza de deasupra) pica chiar in mijlocul statiunii, astfel incat turistii nu trebuie sa se oboseasca sa mearga sa o vada.
Pentru a vedea o cascada si mai mare (Mürrenbach 430m) trebuie sa mergi un pic. Cu masina.
Final disclaimer: Acest post este primul dintr-o succesiune ce va va tine cu sufletul la gura. In episoadele urmatoare veti afla cum s-au descurcat eroii nostri prin hatisurile muntoase elvetiene. Nu pierdeti episodul urmator!
Acest post nu isi permite sa se substituie jurnalului de calatorie. Acesta va aparea la o editura selectata prin licitatie in decursul acestui an.
Dupa cum este usor de observat, pozele si textele au autori diferiti. Daca va deranjeaza unul sau altul, pur si simplu ignorati-l. Este mai usor decat sa va enervati. La fel cum saraca Silvia a trebui sa ignore vaicarelile romanului (si sa mearga ca ochii melcului) si Jorge sa ignore romanii in general si voi puteti sa faceti la fel.
Generic:
text.... ala_negru
poze.... Laura
Un comentariu:
ce pret este de persoana? dar pt copii?
Trimiteți un comentariu