Cand au cantat Valuri eram numai zambet. Mi-am adus aminte de primul concert Iris la care am fost. De fapt era chiar primul concert la care mergeam. Cata vitalitate, cata energie transmiteau publicului, cati prieteni stransi in acelasi loc! Si eu, un copil inca in scoala generala eram acolo sa ii vad, sa ii aud, sa ii simt, uimita de norocul meu si atenta sa nu scap nimic, sa imi ramana totul intiparit in memorie pentru totdeauna. Nu stiam atunci ca voi mai avea ocazia sa ii vad de nenumarate ori.
S-au schimbat multe de atunci. Ei sunt un pic mai obositi, poate un pic mai plictisiti de multele concerte pe care le sustin, mai batrani la trup dar la fel de tineri la suflet. Publicul e un pic mai cuminte, probabil si datorita ultimelor albume, mai linistite. Si totusi concertul de vineri a fost altfel... mai plin de energie, mai plin de prieteni decat deobicei. Probabil pentru ca era o aniversare importanta: 30 de ani! Sau poate pentru ca asa am vrut eu sa fie si deci asa l-am simtit...
Trec ani nesfirsiti, dar IRIS ramine
Prin voi, caci voi ne veti urma
La bine si la rau
Iar rockul ajunge sa fie chiar zeu.
IRIS,
Steaua ta,
Prin noi va lumina!
PS: stiu ca asteptati poze din Fagaras, dar nu am avut timp/chef sa le selectez.
Un comentariu:
Ooo, come on, ma mai si amagesti cu poza asta. Fa-ti si tu un pic de timp.
Trimiteți un comentariu