05 ianuarie 2009

Ceahlau

Primul post din acest an il incep cu o hotarare. Mi s-a spus ca blogul asta contine prea putine imagini (si prea prelucrate) si mult prea putine cuvinte. Asa ca incerc sa scriu mai mult (o sa fiu si mai plictisitoare :P ) si sa prelucrez cat mai putin pozele (asta e tare greu).

Ca de obicei revelionul l-am petrecut la munte. De data asta in Ceahlau. Am fost intrebati "de ce Ceahlau?". Pai, de ce nu? In primul rand ca nu mai fusesem niciodata acolo. In al doilea rand ca Dochia e cabana sus in varf de munte. In al treilea rand ca habar nu avem in ce ne bagam ;) Abia dupa ce am facut rezervarea si am platit avansul am inceput sa cautam si informatii despre drum, despre cabana, despre traseele din imprejurimi. Si tot ce am gasit era negativ: ca se ajunge greu din Bucuresti (nu-s trenuri, nu-s autobuze etc), ca traseul e destul de greu, ca la Dochia e mizerie, mancare proasta si se asculta manele, ca nu au apa etc. Dupa asa informatii speram ca macar vremea sa fie buna ca sa avem si noi de ce ne bucura.

Cu inima indoita, pe 29 decembrie am luat trenul spre Bacau. Intercity... 5 ore si ceva pana la Bacau... acceleratul face mai putin :P . Plictiseala mare dar macar mergeam la munte. Pe masura ce ne apropiam de Bacau zapada era din ce in ce mai mare. Incepusem sa ne intrebam cum o sa urcam pana la cabana. Stiam ca traseele sunt batute dar totusi... La Bacau ne asteptau prietenii din zona. Am facut ultimele cumparaturi, am mancat o inghetata (miam), am inghesuit bagajele si ne-am suit in masini.

Noaptea am petrecut-o in Ludasi la parintii prietenilor nostri (Multumim! Multumim! Multumim!!! ). Aici ni s-a ridicat moralul: ninsoare si zapada multa, case impodobite de Craciun si cu turturi imensi la streasini, gerul care pisca obrajii, caldura sobei (langa pisica ;) ), 'poale-n-brau' abia scoase din cuptor, si cate si mai cate. O minunatie! Nu ne-am mai fi dat dusi.

Pe 30 cu noaptea-n cap am plecat catre Izvorul Muntelui. Un mic stop in Piatra Neamt sa schimbam masinile (multumim soferilor ca ne-au scos din incurcatura :) ) si pe ici ti-e drumul. La 11:30 eram gata de traseu: Izvorul Muntelui - Lutu Rosu - Piatra cu Apa - Dochia. Am platit taxa de intrare in parc ( 7 roni pt adulti si 3.5 pentru elevi si studenti), ni s-a facut instructaj (nu era necesar dar cred ca e o initiativa buna), ni s-au dat harti si pungi de gunoi (desi aveam deja si unele si altele) si am pornit urcusul.



Vremea era superba, cu zapada din belsug. Traseul e foarte bine marcat si amenajat, cu multe balustrade si cu panouri de informatii destul de interesante (motiv bun de opriri dese), cu puncte de belvedere din care nu-ti mai vine sa pleci. Traseul e de 3ore si jumate, destul de simplu (urcare prin padure) dar noi am lalait-o vreo 5 ore ca nu ne grabea nimeni si nimic. Si bine am facut. Sus era un vant de te darama din picioare, si un ger de abia puteai respira. Ultima parte (dupa iesirea din padure) nu a fost deloc placuta.



Asa ca am ajuns si ne-am varat in cabana de unde am iesit numai pentru a face cateva poze la apus (nu prea multe ca inghetam aproape instantaneu).



A doua zi dimineata la ora 7 eram in picioare pentru a poza rasaritul. Nu puteam rata asa ceva. Privelistea era prea frumoasa, chiar daca nu era nici un nor. Cam asa se vedea de la iesirea din cabana:



Si cat va chinui cu poze de la rasarit o sa va spun si parerea mea despre cabana Dochia. Nu pot face comparatie cu ce era inainte pentru ca, asa cum am zis, e prima oara cand mergeam in Ceahlau, dar pot sa spun cum mi s-a parut.



E relativ curata pentru o cabana aflata sus pe munte, fara drum de acces. Problema de baza a fost ca nu aveau apa (inghetase ceva: conducta, pompa - nu am inteles exact) lucru care e de inteles la altitudinea aia si la gerul de afara. Totusi faceau tot posibilul sa tina cabana curata, lucru destul de complicat fara apa la toaleta.



Mancarea a fost multa (2 pranzuri si 2 mese festive), o parte gustoasa (tochitura moldoveneasca, ciorba de pasare), o parte mai putin gustoasa, o parte a papat cutu (slanina sau ceva asemanator).



Muzica (era cineva ingrozita ca va asculta numai manele): in timpul zilei erau cantece de cabana. In noaptea de revelion muzica a fost dictata de grupul majoritar: multa muzica populara, cateva manele (mult prea multe pentru gustul nostru), niste disco si, cand grupul dansatorilor s-a retras, pop, rock, folk ca sa ne simtim si noi bine.



Un mare plus a fost modul de plata: s-a facut calculul pana la ultimul banut. S-au calculat separat fiecare fel de mancare de la fiecare masa si fiecare noapte de cazare si am ajuns sa platim cu 100 roni mai putin decat era pretul pe care il estimasera la pachetul de revelion. O supriza mai mult decat placuta.



Cam atat astea au fost impresiile despre cabana Dochia. Mult mai bune decat ne asteptam dupa ce citisem impresiile altora. Ar fi fost mult mai bine daca aveau si apa. Totusi privelistea merita toti banii si face ca toate minusurile sa devina insignifiante (pentru mine).



Si cum vremea a tinut cu noi in prima zi am urcat pe Toaca sa ne zgaim pana departe.



Soare puternic, zi clara, ce puteam vrea mai mult. Eu stiu: vreau o pereche noua de ochelari de soare, ca astia vechi nu fac fata la asa ceva.



Nu stiu cine e in poza asta dar e bine pentru a va da seama de proportii. Sper ca vedeti persoana din poza.



Noroc ca aveam crema ca altfel am fi aratat toti ca niste ratoni dupa ziua asta.



La Schit aveau apa asa ca i-am vizitat. Am fost surprinsi de confortul pe care il au acolo, desi auzisem de scandalul de acum 2 ani. Nu intru in detalii ca nu merita.



Dar la cabana ne astepta pranzul asa ca nu am zabovit prea mult.



Pentru siesta ne-am plimbat un pic in stanga si in dreapta.



Dar zapada mare si vantul puternic i-a intors si pe cei mai temerari dintre noi.




Si ca sa nu ne para rau ca plecam, pe 2 ianuarie vremea s-a schimbat.



Va doresc un 2009 fericit, plin de sanatate, bucurii, dragoste si realizari!!!

Un comentariu:

Anonim spunea...

Ala_negru s-a transformat in ala temerar. Negru nu mai era. Era jumate albastru. Dar nici temerar nu era. Plin era. De mancare nu de altceva (la ce va gandeati)?
Fain acolo. Sic zice ala_negru alora facuti "chele" ... stiu ei cine. Hough!
Si mai fain la WC din curte. Igienic frate.

Semnat FATO!