18 septembrie 2007

Torun

Sa va povestesc cum a fost la Torun (era mult prea puternic soarele asa ca pozele sunt cam...). Am tinut mortis sa ajungem acolo pentru ca lumea care a fost pe acolo a spus ca nu trebuie ratat si pentru ca este 'World Heritage Site' UNESCO inca din 1997. Intr-adevar a meritat.

Am luat trenul din Poznan si dupa trei ore lungi am ajuns in gara centrala din Torun care spre surpriza noastra era cam in camp. Ne-am uitat in jur si nici urma de oras asa ca am cautat repede o harta sau pe cineva care sa stie engleza. Am aflat ca trebuie sa mergem cu autobuzul vreo trei statii, ca orasul vechi e pe cealalta parte a fluviului Vistula. Am luat-o pe jos curiosi sa vedem si imprejurimile.



Dupa o plimbare de vreo 20 de minute am ajuns in centrul vechi al orasului.



Ca orice turist care se respecta si care nu prea calca prin biserici in propria tara am vizitat toate bisericile care ne-au iesit in cale.



Uitandu-te in jur te astepti ca locuitorii orasului sa arate asa:



si te astepti ca statuile sa prinda viata:



Dar in casele medievale, renovate sau nu, locuiesc oameni normali :)



Am vizitat si ruinele unui castel. Imaginatia mea a prins viata intr-un astfel de loc (am citit prea multe carti fantastice).



Oare cati cavaleri au trecut pe aici?



Iesind un pic din centrul vechi am dat peste un teatru proaspat renovat. O cladire care iti atragea atentia inevitabil.



Bineinteles ca ne-am urcat si intr-un turn pentru o privire de sus.



Sunt multe de vazut in Torun si putinele poze pe care le-am pus aici nu pot descrie frumusetea orasului.

17 septembrie 2007

Primaria din Poznan

In centrul pietii vechi din Poznan este primaria. O cladire mare pe care o poti confunda usor cu o biserica.



In fiecare zi inainte de ora 12 piata se umple de turisti echipati cu aparate de fotografiat. Toti se uita in sus spre turnul primariei. La ora 12 fix incep sa se auda clopotele. Din turn iese foarte solemn un om cu o trompeta si incepe sa cante.



Usile de deasupra ceasului se deschid si de acolo ies doi tapi care se dau cap in cap spre deliciul publicului. Este momentul pe care toata lumea il asteapta. Aparatele de fotografiat imortalizeaza evenimentul.



Toata tarasenia se repeta in fiecare zi. Tapii ii gasesti la tot pasul in oras: incepand de la statui si firme pana la eternele suveniruri. E un mod numai bun de a atrage turisti si deci de a face bani. Si recunosc ca turistul din mine a fost incantat de idee.

13 septembrie 2007

Poznan, Polonia

Prima oara in Polonia... prima impresie: cam ca la noi... si parca totusi strazile sunt mai curate, cersetorii mai putini si mai discreti, oamenii mai politicosi, transportul in comun mai civilizat... nu-i chiar ca la noi... mai avem cativa ani de evoluat.

Orasul in care am stat este Poznan, un oras de 600.000 de locuitori. Desi polonezii nu vorbesc engleza si a trebuit de multe ori sa recurg la limbajul semnelor, desi a plouat zilnic si era frig, totusi mi-a placut mult.

Unul din lucrurile destepte pe care le-au facut a fost ca au refacut casele in acelasi stil in care erau inainte de razboi. Ca urmare centul orasului arata asa:



Casele sunt atat de inguste pentru ca Poznan era pe vremuri un oras de negustori si locuitorii nu aveau voie sa construiasca decat deasupra tarabei proprii.



A doua biblioteca din punct de vedere al marimii din Polonia:



La asa o banca as merge cu placere:



Un castelas in care este un muzeu de arta moderna:



si vis-a-vis o posta:



Asteptand sa intram la un concert de orga...



Mai multe despre Polonia data viitoare.

12 septembrie 2007

Haga, Olanda

Revin cu cateva poze din Haga, un oras frumos in care cladirile noi, moderne si cele vechi se imbina armonios. Daca ajungeti acolo vizitati muzeul Escher din Palatul Lange Voorhout pentru ca nu veti regreta.

Muzeul in care se afla picturi originale de Vermeer:


Aici nu ne-au lasat sa intram nici macar in curte :(


Plaja a super. Nu te poti abtine sa nu te descalti cand vezi ce nisip fin este acolo. Pacat ca era frig.


Mijloc de transport pentru turisti :)

11 septembrie 2007

Delft, Olanda

M-am intors din "concediu" asa ca e timpul sa povestesc... doar ca nu prea stiu ce, asa ca o voi lua cu inceputul. Primul episod: Delft. Un orasel mic si cochet, plin de canale si de pasari de apa, vestit pentru portelanul cel albastru cu alb (desi am aflat ca au si variante mai colorate).

In rest... mi s-a parut extrem de mic :( asa ca dupa cateva zile ma cam plictisisem ( noroc ca e Haga aproape... dar despre asta poate in episodul urmator).

Primaria arata frumos:


Si vis-a-vis de ea Biserica Noua (doar de pe la 1400 toamna):


Bineinteles ca am urcat in turn ca sa ne zgaim de sus la imprejurimi.


In caz ca va intrebati exista si Biserica Veche (asta e de pe la 1200 si ceva... Cornel stie anii). Nu! Nu este poza stramba! Turnul ala e foarte stramb.


Cu aceasta ocazie mi-am imbogatit colectia de poze la vitralii:


Singurii olandezi care nu vorbesc engleza


si care in plus mai si cersesc.


In rest nimic spectaculos... olandezii din partea asta a tarii sunt la fel de prietenosi... produsele de patiserie la fel de bune... Apropo de mancare: ne-au dus intr-un tur al orasului care a continut opriri la restaurante pentru a lua cina. Ideea e super misto daca nu ne-am fi simtit ca in reclama aia cu tipul care e ghid la muzeu si isi grabeste vizitatorii ca sa ajunga mai repede acasa. Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc ci despre mancare. Primul fel: piept de rata (carnea taiata fasii si cred ca semi sau chiar cruda) cu zahar... al doilea fel: friptura de porc cu sos dulce... desert cam tot ce am vrut de la o ciocolaterie... va imaginati cum eram dupa acel tur? miam... miam...

Concluzia: Delftul merita vizitat in decurs de o zi (maxim doua). E fain sa te plimbi pe langa canele, sa bei o cafea in centru la o terasa (berile sunt foarte mici si foarte scumpe in schimb la cafea se pricep), sa hranesti ratele, sa te uiti pe geam si sa vezi cum trec lebedele prin fata casei, sa iti strambi gatul incercand ca vezi tot turnul bisericii, sa... cam atat.