28 februarie 2007

Ciulini de iarna

Ma uit la poze... acum doua saptamani ma jucam in zapada pe Clabucetul Taurului... maine e 1 Martie... vine primavara... in fata unui bloc din drumul meu catre servici a inflorit o narcisa si, culmea, in aceeasi gradina e un trandafir inflorit... vremea asta ne-a innebunit pe toti... nu a venit iarna dar vine primavara... ce nasol!


Dar inca mai e iarna oficial... cel putin pentru inca vreo cateva ore... asa ca mai pun o poza de acum doua saptamani ca sa am de ce sa zambesc... Brrr... ce bine era!

19 februarie 2007

"Ma bucur ca tuturor ne place zapada"



Cuvintele astea m-au adus cu picioarele pe pamant pentru cateva momente. Mi-am dat seama de ce ma simteam ca un fulg si zambeam. M-am uitat in jur. Toti erau... senini. Uitasem de greutati, de necazuri, de tona de treburi neterminate pe care o lasasem acasa pentru a da o fuga la munte. Nimic din toate astea nu mai conta. Eram fericiti. Nu conta nici ca in jurul nostru ceata isi facea de cap, ca nu vedeam mare lucru desi stiam ca privelistea ar fi fost nemaipomenita. Era de ajuns ca aerul era curat, ca frigul ne ciupea obrajii si ca picioarele ni se afundau in zapada. Era de ajuns ca simteam iarna. Ce dor imi era de ea... si ce fericita am fost sa o simt chiar si pentru o zi. Inca o mai astept sa vina in vizita si in Bucuresti. Pana atunci doua poze cu zapada pentru cei care ii duc dorul.

16 februarie 2007

Cuvinte...

"Daca vrei de tine sa simt ca-s robit, lasa-ma uimit"

15 februarie 2007

:(



Inca mai astept sa apara soarele si in calea mea... dar nu se arata... poate maine...

13 februarie 2007

Turismul modern

Weekendul asta mi s-a reamintit ca nu ar trebui sa plec fara aparatul de fotografiat chiar daca ma duc intr-un loc pe care l-am vazut de 1000 de ori si in care probabil nu o sa fac nici o poza.

Sa va povestesc. Eram in Cheile Dambovicioarei, injuram drumul asfaltat si visam la vremurile cand NU era plin de pensiuni si erau mult mai putini 'turisti' si mult mai putine gunoaie... si bineinteles injuram 'turistii' care trec pe langa tine in viteza (chiar daca drumul e plin de gropi si de balti) si eventual claxonand ca ai tupeu sa mergi pe strada si nu prin rau. Ghinionul nostru a fost ca era ultima zi de vacanta si duminica si deci numarul acestor idioti era mai mare decat de obicei. Si totusi am avut o mare surpriza. Pe unul din versanti am vazut o capra neagra. Nu, nu deliram. Stiam ca iarna caprele coboara destul de jos, le mai vazusem si alta data deasupra Cheilor Dambovicioarei, dar nu ma asteptam sa le vad cu atatea masini in jur. Acum ma intelegeti de ce imi pare rau ca nu aveam aparatul foto la mine. Ar fi fost ceva inedit: o masina in prim-plan si o capra neagra in fundal... si netrucat. Dar Kodakul era acasa asa ca nu am nici o dovada.

Pun totusi 2 poze, fara legatura cu subiectul, facute in aceeasi zi pe drumul de intoarcere catre Bucuresti.


Asta e cu dedicatie speciala pentru unii (stiu ei cine) carora le plac pozele cu mult cer.