Ultima excursie in periplul nostru elvetian a fost in Franta. Nu puteam sa plecam de acolo fara sa ne infruntam cu maretul, cel mai grandios, uriasul gigant european. Ma rog, daca exceptam Elbrusul care e in Rusia si deci nu e patruns de valorile europene, premiul castigatorul pentru cel mai inalt punct de pe Batranul Continent ii revine zapezii de Mont Blanc. In atare situatiune hop si noi pe acolo.
Pe acolo e Chamonix, 995m (mai jos decat Predealul). Si care, ca orice statiune patrunsa de valorile europene, este plina de telecabine. In acest fel o gramada de localnici, eventual si niste spanioli, marocani sau algerieni au de lucru la casa de bilete, la cablu, la cabina, la tele... E bine sa te adaptezi mediului. Asa ca am decis ca vom lua telecabina. Intrebarea urmatoare e Unde? Daca vezi o femeie frumoasa incepi sa te urci pe ea cu picioarele ca sa o vezi mai bine? Evident ca nu. Te urci pe una urata din preajma.
In concluzie, excursia noastra a fost pe versantul opus, in asa numiti Aiguilles Rouges, adica Muntii Rosi (iar Rosu si Alb in acelasi loc, cata imaginatie). Mai precis a fost la unul dintre locurile faimoase din acest masiv, asa numitul Lac Blanc (2,352m). Numele este pur si simplu surprizator ...nu ne asteptam sa auzim o noua culoare. E adevarat, dupa cum se poate extrapola si din imaginea de mai jos, lacul e relativ alb.
Vis-a-vis, adica peste drum (jos in vale chiar e un drum) este Masivul Mont-Blanc. Care desi poarta numele gigantului, contine niste varfuri, ne-albe, de-a dreptul spectaculoase. De remarcat, ca oricat te-ai chinui nu poti sa scoti oamenii din poze decat in PaintShopPro.
Lac Blanc, pentru afonii care nu stiu un bob de frantuza, se traduce prin "Aglomerarea montana de ape statatoare de culoarea laptelui de vaca olandeza", este plasat sub un varf relativ celebru, denumit Le Brévent (probabil cel mare din figura), 2,525m (adica nici macar cat Negoiu). Si arata interesant nu?
In mod inexorabil, privirea calatorului este atrasa de curtea vecinului. Unde in partea centrala (poza de jos) se poate vedea Mer de Glace, cel mai (aici totul e cel mai) mare ghetar din Franta. Numele nu inseamna "inghetata de mere", dupa cum ar fi tentati niste gurmanzi sa creada (care nici macar nu e buna, gelaterii sunt peste tot), ci "mare de gheata", pentru ca contine gheata si e destul de mare.
In poza de sus, in planul apropiat se poate vedea piatra rosie din Masivul Varfurilor Rosii, in timp ce in spate sunt culmi ale masivului Mont Blanc. In stanga este Aiguille Verte (4,122 m) - Varful Verde (mie mi se pare relativ gri), urmat de Aiguille du Dru (3,754m). In centru, in spate, sunt les Grandes Jorasses, o colectie de varfuri ce culmineaza cu Pointe Walker (4,208 m). Iar in dreapta Dent du Géant (Dintele lu Gigantu - 4,013m). Ascutiti, mareti, cum numai francezi pot avea. Si nemtii in perioadele de ocupatie a tarii vinului si branzei.
Acu sa ne uitam din nou in curtea noastra. In poza se poate vedea un plan inclinat, caracterizat de un cos de alfa, si un om care il ataca din punctul minim exercitand o forta mai mare de mgcos alpha. Totul cu un usor ton de rosu, pentru a arata pe ce parte a drumului ne aflam.
Din nou fotograful nu se poate stapani si se uita dincolo. V-am explicat care sunt varfurile, acu numiti-le singuri. premiul pentru raspunsul corect il veti primi prin posta electronica cu plata ramburs. Oricum sa apreciem prezenta prsonajului (nu e asa... ce figura... ce statura impozanta are, ce privire de om genial, ce modestie) din scena care da dimensiune, forta si vitalitate imaginii. Trebuie sa laud fotograful pentru incadrarea excelenta daca mai vreau pranzul cald.
Acum sa le multumim Laviniei si lui Laurent, care s-au lasat si ei folositi pentru scopuri fotografice. Si lui Laurent inca o data ca ne-a lamurit cam pe unde ne aflam si cam ce vedem. De data asta fotograful nu s-a mai multumit cu niste varfuri neimportante si a strecurat si maretul Munte Alb la capatul din dreapta al pozei (de jos). Inainte de el, de la Degetu lui Gigantu se poate vedea: Aiguille du Grepon (3,502m), Aiguille du Blaitière, Aiguille du Plan, Aiguille du Midi (3,843m) si Mont Blanc.
Acu poate ar fi momentul sa spunem cateva cuvinte despre Muntele Alb. Desi se lauda cu o inaltime de 4,810m, masuratori mai exacte au aratat ca nu are decat 4,808m, dar de fapt ultima parte este doar apa de ploaie (inghetat sic) si in cazul unui val de caldura masiv sau daca oierii romani l-ar acoperi cu traditionalele cojoace ar afla ca de fapt stanca nu se ridica decat la 4,792m. Un fals grosoloan am zice in Romania, dar in Franta este considerat a fi cel mai inalt. Nemtii nu ocupat destul timp tara asta ca, cinstiti cum ii stim rezolvau ei cu smecheria asta!
Dupa ce am vazut lacul Blanc, avenit si randul lui Lac Noire (cel putin asa ii zicem noi pentru ca este sensibil mai inchis). Pentru comparatie l-am rugat pe Jorge sa se imbrace in haine albe si sa intre in poza. In spate ... niste ramasite din Masivul Mont Blanc.
Din nou o privire spre Masivul Mare. E adevarat, de data asta nu am mai convins atata lume sa intre in poza, incat a trebuit sa facem o movilita. Nu, pre cinstea mea de explorator montan de mare anvergura, nu era acolo cand am ajuns.
In final va oferim o privire de ansamblu asupra Masivului Mont Blanc. Uneori se zice ca e parte din Alpi Penini, alteori din Graiani, sincer noua nu ne pasa. Ne pasa ca am fost acolo, l-am vazut pe viu, chiar exista si e foarte frumos. Daca varfurile inconjuratoare sunt colturoase, cu tot felul de formatiuni stancoase care de care mai fantastice pentru care natura s-a trudit mii si mii de ani, Muntele Alb ramane maiestuos in centru precum de-necuceritul turn al castelele japoneze. Si mai ne pasa ca nu am fost decat in masivul de vizavi si ca Muntele Alb ramane un vis pentru viitor.
Dupa incheierea in care v-am dovedit ca romanul e poet de Oscar sau de Crucea Militara sa revenim la scena reala. Coborarea a fost extrem de spectaculoasa. Telecabina s-a balabanit 30 de secunde pana a intrat in locasul ei. Animale salbatice sub forma unei pisici si a unui caine ne-au amenintat ca ne mananca ultima ciocolata. Luptand vitejeste am scapat si am ajuns sa va povestim ce frumos a fost.
Poate cu un pic determinare va vom povesti si cum a fost prin orasele Elvetiei. Pana atunci va uram sa vedeti si voi de ce Mont Blanc este Muntele Alb si Monte Rosa nu e Roz de loc. Ca sa nu mai vorbim de Cervino care e destul de chel.
Generic: text ... ala_negru
poze ... Laura
