In aceste pagini (de fapt monitoare CRT sau LCD, in functie de buget) voi incerca sa rezum o frumoasa zi de toamna petrecuta pe meleagurile dulcei (ca doar are un continut ridicat de zaharuri) Romanii.
Asadar ne-am sculat de dimineata, determinati. Pana am ajuns la bucatarie determinarea se dusese si aparuse o usoara stare de somnolenta. De vina era ora, as fi zis matinala, dar era noapte de-a dreptul. Dupa o perioada in care determinarea s-a luptat cu somnolenta am ajuns la gara, ne-am urcat in tren si in sfarsit, in cazul meu, somnolenta a invins determinarea.
Ne-am dat jos in Azuga si din nou determinarea scoate botul pe geam. Ar fi fost greu sa fi fost somnolenta in conditiile in care trebuia identificat drumul intr-un oras misterios, in pragul diminetii. De fapt era cam spre pranz, ca intarziase trenul. Detalii.
Am ajuns la partie si am inceput ascensiunea. Panta molcoma se transforma treptat in panta mai putin molcoma. Iarba verde se transforma in namol. Ceata se transforma in abur. Laptele in branza. Mustul in vin. Economia patriei mergea inainte. Noi mergeam in sus. Unii dintre noi, nu spui cine, persoana importanta, merge, se lupta, se infunda in noroi. Pana la genunchi. Dupa ce am trecut santul a fost mai bine. Cum care sant? La munte sunt santuri prin care trec cabluri. Si ursi (urme proaspete, de mascul mare in partea inferioara a partiei, de ursoaica cu pui pe la jumatate). Si caprioare. Astea cam astupa santul, dar totusi economia mergea inainte.
Odata ajunsi sus am cam vazut unde suntem. In muntii Baiului. Pe partea ailalta. Aici padurile sunt mai frumoase, pantele mai molcome, fripturistii mai putini si viata mai dulce. Uitati-va de pilda la aceasta poza ce arata o culme spre muntii Neamtului (probabil Vf. Urechea), nu vi se pare a fi o gogoasa pudrata?
Ajunsi in cresta principala sau secundara, sunt confuz, am continuat sa mergem pe drumul forestier. Am trecut pe sub Urechea, pe sub Dutca, pe sub Baiutu. Acolo ne-am oprit si am luat pranzul si un ceai cald. AlaNegru et impex SRLeu vinde ceai cald in creasta Baiului. In timpul asta, sau mai incolo, pe piciorul Zamorei am facut o poza spre Baiul Mare (cred):
Am cautat din nou urma de urs, dar nu am gasit decat o priveliste, in care se vede ca viata la noi in tara e albastra. Si inghetata.
Pe cuvant de pionier daca stiu ce sa comentez la poza de mai jos. Nu stiu unde e, care e scopul ei in viata, ce fac actiunile Microsoft in timpul asta. Nica
Later edit: Azi am primit micul dejun. Ochiuri, sunca, lapte cald... yummmy. Deci: inca un exemplu in care tehnica de ultima ora ajuta arta sa se exprime. Un peisaj de vis al artistului luat din Muntii Baiului. Observati incadrarea: treimea inferioara alba cu detalii, treimea mijlocie intunecata, in contrast atat cu partea inferioara cat si cu cea superioara, prezentand o concentratie medie de detalii, in timp ce partea superioara, lipsita de detalii, are doar slabe unduiri ale culorii si intregeste peisajul. Notati banda cerului, mai deschisa, indreptata dinspre stanga jos catre dreapta sus denotand optimism. Astfel daca partea inferioara prezinta o lume inghetata in nemiscare, o lumea ce a fost candva vie, dupa ce vom trece dealul, va veni o viata mai buna.
Si inca o poza. Ca sa umplu spatiul dintre ele: de pe piciorul Zamorei, spre sud. Albastra Vale a Prahovei spre asfintit. Poza luata cu Canon EOS 30D, priza normala, piciorul stang usor in fata. Filtre ... deja prea complicat... nu, nu asta e secretul, nu se spune.
Si acum sa ne uitam putin la competitie. Adica la Bucegi. Daca dimineata s-a vazut ceva, mai tarziu doar zona Furnica era disponibila celor care voiau sa isi testeze vederea si cunostintele geografice. Plafonul de nori a marcat ce-a mai mare parte a zilei, linia geo-strategica a lui 2000 de metri. In plan apropiat Baiului. Departe Bucegii.
Spre seara, ca sa le faca in ciuda celor ce s-au calicit si au optat pentru inaltimi mari, dupa ce toata ziua a fost ceata, aceasta a inceput sa se rareasca. Mai jos se poate vedea Crucea de pe Caraiman, in mijlocul norilor. "Semn Divin" as intitula eu poza. Sau "Plan inclinat cu Cruce pe fundal". Trimte-ti-ne un SMS cu optiunea dumneavoastra (5 EURO bitul).
Sa incheiem. Dupa ce ne-am reimprospatat fortele (scris de unii Fortza parca am fi in Star Wars), am trecut pe sub Baiutul, am coborat pe culmea Zamora, am trecut pe langa cantonul silvic Zamora, canton unde se innopteaza in conditii de bivuac si apa calda, am continuat pe drumul forestier si am ajuns in civilizatie. In Poiana Tapului sau Busteni, nu mi-e foarte clar. Plus ca cei din vale s-au uitat la noi ca la urs (later edit, d'astia au mai vazut, ca la o pereche de canguri cu babetica) cand am intrebat unde suntem; totusi au fost draguti si ne-au spus cum se ajunge la gara.
Mai departe povestea e cu final imprevizibil. In gara am luat trenul, am motait pe acolo ("era caldut si cam putea") si am ajuns acasa unde era caldut si nu prea putea. Pana ne-am dat jos bocancii. Gata. Ma duc sa deschid geamul.
Generic: text... ala_negru
poze... Laura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu