Iezer-Papusa

Alta zi, alta plimbare. Am plecat cu masina de dimineata si am lasat-o in fata la Voina, hotarati sa ajungem in ziua aia la refugiul de la lacul Iezer si sa ne si intoarcem.

Plecam noi voinici pe traseu, intinzand pasul ca sa scapam de multimea de gunoaie (ca doar, deh, oricine poate urca cu masina acolo la un gratar dar nu oricine poate sa si stranga dupa el). Cand in fine ajungem destul de departe de Voina (cam un sfert de ora - douazeci de minute :P ) urmele multimii de fripturisti incep sa se piarda. "Gata! Am scapat! De acum o sa vedem numai frumusetea naturii" ne gandeam noi. Da' de unde! Am mai avut de mers inca o ora (sau asa a parut) prin zona de exploatare forestiera. Legala sau nu, arata oribil.

Intr-un final parasim drumul, trecem apa (mare ca doar e primavara) si ne apucam de urcat... prin padure. O padure frumoasa, deasa si verde. Excelent! Se auzeau numai pasari, nimeni in jurul nostru (dupa experienta din iarna cu ursul am avut grija sa vorbim tare ca sa nu fie nimeni in jurul nostru in padure), o spendoare. Si urcam... si urcam... si urcam... cand tocmai incepeam sa ne plictisim de padure ajungem si in golul alpin.





Aici inca mai era zapada iar pe unde se topise erau mii (nu exagerez) de branduse. Privelistea era superba. Am continuat sa urcam pana cand ni s-a facut lene, cand am papat si am tras un pui de somn la soare. La refugiu nu am ajuns (asa-i cu oamenii lenesi, lasa pe data viitoare) dar Iezerul ne-a placut. Pare mult mai... neumblat, pustiu, salbatic... liber.