laura_pistrui

Reintoarcere la Retezat

2011-09-15T16:46:00.001+03:00

Dupa multa vreme incarcata de... sonoritate, ne-am luat inima in dinti, Revulsin-ul si fasa elastica dupa noi si ne-am pornit si noi la munte. Si unde puteam sa mergem decat in pasnicul Retezat. Nu are saritori, lanturi, are cabane cu suc natural de mere si lacuri frumoase, ideale pentru niste incheieturi ruginite.

Am carat si cortul ca poate na, ne apuca statul in natura. Ne-am uitat la noi, ne-am gandit la varsta noastra, la incheieturile noastre si ne-am razgandit si am poposit la frumoasa cabana Pietrele.

De aici in prima zi ne-am luat minimul necesar, am mai lasat acasa ceva ca era prea greu si am pornit catre varful ce poate candva a fost complet, dar acum e Retezat. Pe creasta Lolaia. Prin afine.

Si dupa o perioada de urcus pe carare categoria B+ sistem Fenhel am ajuns in locul minunat din care se vede:

Iadul Pietros al Retezatului

Dupa o perioda pe cararea orientata SV, 45 de grade (Celsius), am ajuns la un nou punct de belvedere in care se putea vedea un ochi albastru. Parca eram in Dune.

Un ochi albastru

Am ajuns sus, de unde am putut admira panorama de pe varful care poate candva nu a fost Retezat. Dar inca era. Si de acolo se vedeau alte varfuri, aproape toate de pe creasta nordica.

Unele mai aproape, altele mai departe, depinde de zoom.

A doua zi am vrut sa mergem pe Valea Buna, dar care din cauza evenimentelor imemorabile acum e Valea Rea. Si am pornit pe vreme buna. Care s-a facut Rea.

Vreme buna pe Valea Rea

Cand inca se vedea cerul albastru 7800K sistem vizual tricromatic adaptare von Kries functionala, s-a petrecut un fenomen meteorologic deosebit de interesant care a necesitat atentia noastra maxima. Da, dupa ce a aparut ceata s-a facut in mod surprinzator mai frig, mai racoare, deci mai rece si a trebuit sa fim mai atenti pe unde mergem si ce vedem. Ca sa vedeti ca nu mintim va aratam si voua ce se vedea:

Papusa buna pe Valea Rea

Peleaga buna oglindita in Taul mare de pe Valea Rea

Pietre magnezit cu ardezie 20%, reflexie difuza cu mixturi speculare in lumina de banda larga, media 486 nanometri, varianta 38 nm. Aparat profesional, mana in polar Polartec, usor nesigura, vant dreapta.

Pietre si Fum bun pe Valea Rea

Dupa toate aceste aventuri memorabile dati-mi voie sa va spun ca s-a pus ploaia. Moment in care noi ne-am spalat. Pe fata. Apoi ne-am uscat nadragii care se udasera. Si am plecat acasa multumiti ca mai avem toate incheieturile la locul lor. Si cortul.

Generic:
text (si incheieturi)... ala_negru
poze... Laura

Tot Mara... (stiu ca ma repet)

2011-03-25T15:12:00.000+02:00

Inca niste poze pentru rudele/prietenii de departe:

Poze: www.fotobebelusi.ro

Mara la botez

2011-03-07T11:58:00.000+02:00

La inceput, cand inca nu stia ce o asteapta, se bucura de atentia venita din toate partile:

In timpul slujbei s-a jucat cu jucaria de pe lumanare :) De unde concluzia ca e o idee buna sa iei lumanare cu jucarie, ca tii copilul ocupat.

Dupa ce a fost bagata brutal cu capul in apa, s-a suparat si si-a bagat degetul in gura:

Asta deja e prea mult: ma bagati cu capul in apa si apoi mai aveti pretentia sa ma si imbracati!

Noroc cu degetelul...

Si o poza cu mascota:

Poze: Mihaela Popescu (multumim!)

Tot Mara

2011-01-19T12:15:00.000+02:00

Mara - reloaded

2010-12-15T19:17:00.000+02:00

Cum altceva nu fac in ultima vreme si, in plus, am fost certata ca sunt cam zgarcita cu pozele... pun un nou episod cu Pitica:

Mara - episodul 2

2010-11-08T23:31:00.000+02:00

Pentru cei care inca nu ne-au vazut live :)

Galma aka Mara

2010-11-02T09:16:00.000+02:00

Scurta tura prin Bucegi

2010-08-31T10:55:00.001+03:00

In lipsa poznacului, care, din motive tehnice, nu mai poate achizitiona cadre memorabile cu locurile pe unde am fost, ma vad nevoit sa ma descurc de unul singur. In acest post voi incerca sa pastrez pentru eternitate cateva din amintirile mele dintr-o scurta tura prin Bucegi.

Asadar m-am sculat de dimineata, foarte de dimineata, am iesit in strada numai bine sa vad cum pleca un autobuz si cum se fugareau doua haite de caini in locul ramas liber. In atare situatie m-am gandit ca e mai cuminte sa incerc sa ajung la gara cu un mijloc mecanizat si adormit, decat intr-o forma fizica de exceptie si cu doua haite de caini pe urme. Am trezit un taximetrist, am ajuns la gara, am luat bilet.

Prima surpriza. Probabil aceeasi caini care imi doreau cu inversunare bucati de pantaloni la micul dejun (si e de rau ca purtam bermude) nu l-au lasat sa adoarma pe un amic decat cam cand ieseam eu din casa. Asa ca m-am trezit singur in tren.

Nu am fost singur pentru multa vreme. Am fost inconjurat rapid de trei persoane foarte simpatice care mergeau un weekend la munte sa mai ia niste aer curat. De la Padina, ca sa fiu mai precis. Treningut subtirel de vara, adidasi cu ceva rizuri si talpa de 0.8 cm, rucsacel simpatic, punguta cu mancare, gentuta frigorifica, pregatite cu adevarat pentru o expeditie montana. Dupa ce am discutat un picut despre geologia Bucegilor si sinclinalul care, conform lui Danut Calin, este cel mai pronuntat din tara, am ajuns la concluzia ca aceste informatii geologice pot fi mai bine urmarite din telecabina decat de pe Jepii Mici sau Mari (variantele avute in vedere initial), unde probabil ca straturile geo-morfologice nu sunt atat de evidente. Ceea ce era cel mai interesant in inventarul acestor colegi de calatorie era o lista de sfaturi de tipul "How to", "Not to" and "I wish I had a genie" obtinuta de la cineva care urmase o scola de ghizi, din cate am inteles. Ca sa imi explic intresul pentru obiectul mentionat, da-ti-mi voie sa citez cateva dintre ele:
- "A nu se dormi la Bucura. E frig. Mai bine la Poiana Pelegii." Acesta, va garantez eu, este un sfat foarte util pentru cei ce merg in Bucegi.
-"A nu se cara mai mult de 1/2 kile de ulei dupa tine". De asemenea foarte important. A fost studiat statistic si pentru o tura de doua zile, cantitatea de ulei necesara pentru deblocarea briceagului Victor Inox, pentru calmarea arsurilor provocate de clima in permanenta incalzire sau de ceaiul prea fierbinte si cantitatea de ulei necesara pentru lubriefierea cablurilor ruginite intinse de niste ciudati pe tot felul de stanci nu are cum sa depaseasca 500 mililitri. Mai mult de atat, daca mergeti in zonele nordice se poate scadea la 450. Sunt mai putine cabluri.
- "Un om pe munte consuma cam 3500 de calorii pe zi. Tinand cont de aceasta cifra este foarte usor sa va calculati necesarul de mancare". Nu? Pai va spun eu : prin arderea unui litru de bezina cu cifra octanica 98 faceti rost cam de 3427. Pentru restul luati Tic-Tac.
Chiar nu intentionez sa rad de colegii din tren. Problema mea e cu lista aia. Eu zic ca ar fi fost mai util sa contina chestii de genul: "Bocanci!" sau "Adidasi doar de rezerva la cabana","Fara pungi", "Locul gentiii frigorifice e la Hipermarket intre carbuni de mici si pompele de saltea". In sfarsit, e o lume imperfecta si concurenta intre noi!! Unii zic chiar ca se aplica legea junglei!

In ceea ce ma priveste, eu m-am dus sa ma prezint amicilor amicului, amici din Floare de Colt, care dupa ce s-au uitat la un ciudat care vine sa zica ca e amicul nu stiu cui si ca tre sa il ia cu ei, au hotarat sa se riste si sa ma ia cu ei. Dupa ce am trecut interviul (am transpirat mai rau la faza aia decat atunci cand m-am angajat) a venit si recomandarea prin telefon si totul a fost bine.

Ne-am dat jos in Sinaia, am mers pe langa castelul Peles, am vazut cum contribuie buticarii locali la mentirea in forma a naturii, am urcat la 1400, unde era lume mai ceva ca la Artmania. De acolo pe drumul de iarna catre 2000. Pe drum dam peste un nene, care intindea banda rosie, d'aia de care vezi prin filme la scena mortii, cu care inconjura partia de ski. Sa opreasca ATVistii, in speranta ca copii nostri vor merge si ei la cota 2000 nu la Groapa de sub Peles. Eu cred ca era mai util daca desena si un cadavru pe pamant si scria CSI Sinaia. Poate asa pricep si australopitecii aia cu ATV pe unde au voie si pe unde nu. Ma rog... Civilizatia.

Pe masura ce urcam, populatia se imputina pana a ajuns ca la un miting pentru sustinerea Laurei Andresan pentru presedentie. Pe drumul de la Varful cu Dor spre Lacurile de la Vanturis nu am intalnit decat un cioban, un turist pe care l-am luat drept cioban, vreo 300 de oi ale ciobanului, alte 100 de oi, tot ale ciobanului, un caine, si asta al ciobanului si cam atat. De la Lacuri nu am mai vazut pe nimeni pana jos. A urmat o trecere printr-un set convex de hatisuri (convex pentru ca era indrepat catre exterior, dovada e pe mainile si picioarele mele), o traversare de vale de torent, o coborare in stil Floare de Colt (pe un tapsan in-ierbat, cam vertical de felul lui, printr-un lan de urzici, prin padure de-a dreptul) ... Superb! Chiar mi-a placut la nebunie.

Coborarea s-a finalizat la cascada Izvorasu. Superba! Magnific! Un suvoi cristalin ce se prabuseste in gol in mijlocul unei paduri seculare! Accesul se face pe un drum forestier ... de fapt un fost drum forestier... si nu prea e acces. E mai curand un trial de la Survivor! Impanat cu urme de urs.

Drumul care nu e drum iese in Drumul Codrului. Acolo dam peste un grup potential de 4 persoane: un domn de varsta mijlocie spre etate, la bustul gol (si arata chiar bine), o doamna respectabila de o varsta similara, o doamna mai tanara cu un carut roz si o potentiala fetita in carutul roz. Sper ca nu era baietel. Care nu aveau la vedere nici un fel de geanta, masina, rucsac, cort sau pendular BlecAnDecher. Poate era o mitraliera in carut. Poate am vazut prea multe filme cu mafioti italieni. Si ce faceau acesti domni in mijlocul padurii? Frigeau sase mici in fata semnului "Atentie trec ursi!". Probabil ca initial au avut doua caserole de mici si pe acolo chiar trec ursi. Sau poate ca chiar aveau o mitraliera in carut si micii erau doar acoperirea pentru sefii unei retele de braconaj de ursi.... Parca prima varianta e mai plauzibila. Parca....

In sfarsit am ajuns in gara in Sinaia, nu mi-am dezamagit noile cunostinte care au avut curaj sa ma ia pe munte si am cunoscut o gradamada de oamani interesanti. Mi-am cam parlit pielea, dar a meritat. Macar acum stiu ce trebuie sa imi bag in rucsac cand mai merg la munte.

Text: Ala_negru (temporar usor rosu, sper ca in curand usor maroniu)
Poze: Cand se rezolva cu problemele tehnice la pozanc. Oricum eu n-am talent.

Veliko Tarnovo - amintiri din evul intunecat

2010-07-18T18:02:00.001+03:00

In vara asta ne-am gandit sa scapam de caldura refugiindu-ne in sud. Iar dupa cate stie oricine la sud de noi e Bulgaria. Tara castravetilor si a trandafirilor. Iar acolo au hoteluri cu aer conditionat si cu mai putina caldura. Daca ii sa vizitezi Bulgaria te poti duce la mare la all inclusive (adica toti romanii sunt inclusi), la Sofia, la cumparaturi, la greci la cumparaturi, la turci la cumparaturi sau la Veliko Tarnovo.

Ce ai de vazut la Veliko Tarnovo? Capitala celui de al doilea imperiu bulgar. Meandrele raului Yantra, cele trei dealuri istorice, case in panta si vreo cinj de mii de pisici, cinci sesimi rapciugoase. Stai un pic. Bulgarii au imperiu? Nu, dar au avut. Trei? Nu, doar doua. A OK! Putem sa recuperam pana la pauza. Cine a condus Imperiile? Pe primul niste bulgarii, pe al doilea Petru, Asan, Caloian, niste cumani ce mai. Au fost imperiile astea importante? Da ce te crezi la un concurs de cultura generala? Informatia costa.

Aceasta fiind introducerea sa trecem la faptele propriu-zise. Pe 17 Iulie, 1393, armatele otomane, dupa un asediu consistent de trei luni, in care au castigat in fata bulgarilor cam tot ce se putea (la fotbal, popice, canotaj, leapsa) au hotarat sa intre in castelul-cetatuie-oras sa isi recupereze datoriile. Pe unde au intrat? Pe poarta principala (centrul pozei - "Podul de piatra s-a ... pastrat") pe podul ce unea Trapezita cu restul orasului. Cum au intrat? Pai considerand latimea drumului de 264 pixeli in medie si dat fiind ca un om normal ocupa 41 de pixeli iar un otoman cu salvari - 42, rezulta ca in randuri de cate 6 si o data la 71 de randuri cate 5. Incotro s-au intreptat? O parte catre partea de sus a pozei unde se afla catedrala mitopolitului, iar o parte in stanga, la fundul Leului unde se afla palatului tarului.

De ce au intrat in cetate? Nu e evident? Venea furtuna dinspre oras. Detalii in poza "Vechi si nou sub amenintarea vremii".

In fundal se poate vedea ce au lasat stramosii bulgarilor nepotilor din ziua de azi. O darapanutara de cetate de 1000 de ani, case, niste copaci si cam atat. Cand am descoperit toate astea? In prima zi. Ce am facut in restul? Am cautat restul de otomani.Ce am gasit?

Pietre, drumuri in panta, vegetatie, tantari. Toate in poza "Linii Bulgaresti". Sa stiti ca la Bulgarii nu sunt toate chestiile mai ca lumea. De pilda tantarii sunt la fel de enervanti ca si la noi. Si musca la fel.

Iar mai apoi am vazut orasul vechi, pe culmea ce leaga Trapezita de orasul nou, care a fost un centru de Renastere bulgara, in secolul nouaspe cand otomanii se transformasera in turci si se luptau cu rusii care peste cativa ani se vor transforma in sovietici. Ce treaba au astia cu postul de fata? Un bun scriitor introduce toate personajele la primele poze. Vom utiliza un grup de sovietici putin mai tarziu.

In poza de mai sus (intitulata "Lupta istorica a bulgarului cu vegetatia la ghiveci") luata de pe o strada tipica se poate vede un peisaj tipic. Cautati pisica din poza.

Odata ce ati gasit-o in poza anterioara puteti trece la nivelul urmator. In poza de mai sus ("Case terasate pe malul stang al Yantrei") sunt 3 pisici. Pentru punctaj maxim gasiti-le in douaj de minute, la servici, in timpul unei conferinte cu un client isteric. Si nu, petele mari din centru nu sunt pisici fosilizate, bazoreliefuri cumane, ci sunt creatia raului Yantra. Casele de mai sus sunt, evident facute pentru a adaposti pisicile de cautat.

Usoara inclinare a pozei de mai sus ("Viata citadina in oras istoric bulgaresc") este un preambul la poza cu sovietici. Vremea otomanilor deja se dusese.

Am tot mentionat sovieticii in postul asta. Ce treaba au ei? Vedeti poza de mai jos? Pentru a intelege in profunzime treaba imaginati-va o poza de aceleasi dimensiuni, dar complet neagra. Asa ca rusii incep sa aiba valoare. Si rublele lor ca au platit pentru spectacolul de lumini in care cetatea, capitala al celui de al doilea imperiu bulgar, care a fost cucerit de otomani la 1393, este luminata feeric de catre o firma bulgareasca

Ce am facut in timp ce luminile jucau prin cetate? Am privit? Nu prea. Ala negru isi tragea palme, pleosc, pleosc, incercand sa omoare tantarii, dar de fapt anesteziindu-si bucati de corp pentru a le pregati pentru urmatoarea intepatura, iar poznacul incerca sa tina camera cat de cat fixa cate 3 minute intre doua intepaturi consecutive.

Odata ce rusii au plecat, orasul bulgaresc a devenit neinteresant. Asa ca ne-am carat si noi. Si ne-am dus unde? La biserica, sub deal (vezi poza de mai jos). Sincer nu mai stiu cum se cheama biserica, ce hram are, daca se platea intrare si daca banii pe care ii plateai meritau. Tot ce imi aduc aminte este ca am fost acolo si... sa trecem la poza urmatoare

Ultimul lucru pe care un bun crestin bucurestean trebuie sa il vada cand merge la Veliko Tarnovo, capitala celui de al doilea imperiu Bulgar, cucerita la 17 iulie 1393 de catre poporul navalitor si atacator otoman, este valea lui Rusenski Lom, aflata dupa cum ii spune si numele langa orasul Ruse. O vale de 50 de metri cu pereti calcarosi, verticali, plina de amintiri din marile preistorice (Oceanul Tethis) sau din evul mediu. Zeci de biserici, chilii, manastiri, lilieci si libelule populeaza peretii. Un exemplu elocvent al categoriilor mentionate este biserica de mai jos care ar trebui sa patreze moastele Sfantului pastrat la mitropolia bucuresteana. Locatie Basarbovo, locul unde e mai racoare decat in rest.

In incheiere as dori sa le multumesc celor 6 pisici care au pozat pentru acest post, precum si miilor de tantari care au facut figuratie, picolitei de la cofetaria din centru pentru mirarea sincera cand i-am lasat bacsis si lui Vladimir Ilici Lenin ca a contribuit la istoria Rusiei si indirect la luminarea cetatii din Veliko Tarnovo cand ne aflam si noi acolo.

text: ala_negru
poze: Laura

Cu el de Valentine's Day :)

2010-02-15T15:01:00.000+02:00

"Bine ai venit, prietene, la munte!"

Asa ne-a primit Craiul la mijloc de februarie.

De departe Bucegii ne vegheau in lumina asfintitului.

Ne-a rasfatat cu multa zapada, pentru ca stie cat de mult imi place.

Si la plecare a pus vantul sa ne opreasca, sa mai petrecem o clipa in plus impreuna.

Pe curand, Craiul meu!

Rozul e supraapreciat

2010-02-03T10:51:00.000+02:00

dar uneori avem nevoie de un pic de culoare sa ne lumineze viata :)

Despre Zapada, Anul Nou si Alte Povestiri in Miez de Iarna

2010-01-04T21:07:00.013+02:00

Titlul realist al postului de fata este Revelion la Barcaciu. Dar revelionul este despre iarna, iar iarna este despre munte, unde chintesenta vietii este extractul solid de apa cristalizata cunoscuta popular sub numele de zapada. Si cabana Barcaciu este undeva la munte, dar chintesenta ioc. Asa ca in lipsa zapezii am putut sa ne ocupam de chestii psihologice sau parapsihologice, adica de demonologie.

Un jurnal de tura ar fi cuprins etapele urmatoare:

Discutie unde mergem de revelion. Dupa ce am vehiculat varianta in Bucuresti si am intrezarit posibilitatea unui 1 ianuarie in care de la ora 10 pana la ora 20 spalam vase, am hotarat sa ne agitam si in concomitenta cu anuntul de pe Alpinet am hotarat sa mergem la cabana Barcaciu.

Drumul pana la cabana Barcaciu. Etape intermediare:
1. Din pat la baie. De la baie inapoi la pat. Tras de picior (parul s-a dus....) pana la bucatarie. Intr-un final lasat restul lumii sa inghete in fata blocului si apoi coborat si noi la masina.
2. Cu masina prin Bucuresti. Era un tzar de polei asa ca a durat ceva si merita mentionat.
3. Cu masina pe drumurile patriei. Etapa intermediara: cu masina prin gropile patriei. Pe viitor: cu masina la vulcanizare.
4. Cu masina pe drumul dintre Avrig si Poiana Neamtului. Timp intermediar din pat pana in parcare la Poaiana Neamtului 5h30.
5. Pe jos din parcare pana la bar, in Poiana Neamtului. Timp intermediar 1h.
6. Pe jos, pe picioare, in patru labe sau 2 picioare plus 2 bete pana la Cabana Barcaciu. Timp : ceva mai mult decat scrie pe marcajul indicator. Drumul incepe cu un parcurs pe gheata si continua cu flescaraie pana sus. Pe ici colo ceva namol.
Dormit la cabana. In afara de sforaitul unui coleg si vechi prieten care a tinut departe de cabana orice animal salbatic, nimic spectaculos.
Urcat cu mainile in buzunar tri-sute de metri in sus. Dat de gheata. Coltarii i-am carat pana la cabana ca sa fac muschi. Intors la cabana.
Revelion la Barcaciu. Cum acest blog este despre fotografie si demonologie si SF-uri, nu ne vom ocupa cu postari despre masa de revelion sau filozofia carnatului la cant-ul dintre ani. Vom spune ca a fost cum ne asteptam, adica in nota obisnuita a revelionului la Barcaciu. Cunoscatorii stiu cum. Clar nu?
Dormit la cabana. Din nou nimic deosebit in afara de sforaitul mentionat care a dat puricii afara in ploaie.
Trezit, afara ploaie. De la sforait se rarise pana si asta. Apoi jucat carti, Citadels, mancat, motait pe scaun.
Subsemnatul cazut la datorie "cu picioarele drept in sus". Eu as fi spus "fleasc in balta", dar eram preocupat cu propriul echilibru, asa ca am lasat aprecierile artistice la latitudinea lui Nea Petre, cabanierul.
Facut plimbare pentru digestie, intors, dormit, ascultat sforait, trezit, sforait, dormit din nou, trezit si mers la... stiti voi unde.
Coborat, zapada, flescaraie, noroi, un schelet de vaca/cerb/cal mancat recent de urs/lupi/criza.
Intors la Bucuresti cu opriri in Sibiu la restaurant si dupa Dealul Negru la gropi. Vezi punctul 2 citit invers pentru detalii. Adica ".loman avec oloc ici eP. sus anap eiaracself uc aunitnoc ..."
Pus problema unde mergem revelionul urmator. Amanat decizie pentru 18 sept 2010.

Bun acu ca am rezolvat cu partea descriptiva si cu localizarea geografico-topologica sa trecem la descrierea pozelor.

In acesta imagine achizitionata din poaina cu namol, zapada si iarba din fata cabanei se pot vedea spiritele libere ce colinda orasul Sibiu. Galben sunt femei, rosii barbatii; alte culori spirite indecise. Unii spun ca sunt spiritele sasilor ce au plecat, altii spun ca sunt garzile personale ale lui Atilla ce ratacesc in cautarea celui care l-a ucis pe stapanul lor si i-a facut astfel de rusine pe vecie. Cred ca mai corecta este versiunea emisa recent si anume ca sunt Cei Fara de Nume care si-au platit factura la Electrica. Doar timpul ne va lamuri.

In poza de mai jos este o umbrela pe fundalul Sibiului. Fantoma cabanei (poate cocosul din ciorba?) incerca sa ne spuna ca afara va ploua. De fantoma am scapat cand l-am scos pe Sforaila in ploaie.

Mesaj de dincolo cu umbrela.

Imaginea de mai jos este descriptivo-mediatica si are legatura cu Fagarasul. In zare lumini crepusculare ce se aduna peste depresiunea Sibiului.

Demonii Zapezii fug in vale. Inaltimile muntilor raman in stapanirea spiritelor chinuite.

Spiritele se aduna peste Suru.

Ceata fantomelor in padurea de la Barcaciu

Poza asta pur si simplu imi place. Ma impinge in butoiul cu melancolie.

Nu-i asa ca am pus postul corespunzator noptii tuturor sfintilor de anul nou? Nu-i nimic la toamna voi vorbi despre bradul de Craciun, sarmale si un vin fiert.

Mda:

Imagini crepusculare: Canon. In spatele camerei butona Laura.

Text: ~~Ala_negru.~~ Ala_ud

Un 2010 plin de liniste, lumina si culoare...

2010-01-04T10:35:00.003+02:00

Frozen - special request :)

2009-12-16T19:34:00.000+02:00

Un Decembrie (2009) prin Retezat

2009-12-12T20:00:00.247+02:00

Ce poate face cineva, care este un bun roman (adica mancator de ciocolata cu rom) de ziua nationala a tuturor romanilor? Sa o sarbatoreasca cum se cuvine. Cum adica? Conform traditiei istorice. Pentru a explica pe intelesul tuturor notiunile prezentate in introducere, este mai bine sa ne aducem aminte de semnificatia istorica a zilei de 1 decembrie.

Dupa ce la mijlocul secolului al nouashpelea, inotatorii munteni si cu cei moldoveni s-au intalnit si au discutat problema liniei vamale care impiedica, alaturi de lipsa de apa, inotul liber prin fluviul Milcov, intalnire soldata cu unirea celor doua principate aflate sub dominatie otomana, si dupa ce mai tarziu au facut incredibila prostie de a iesi din imperiul otoman, imperiu in care se puteau vizita, fara mari costuri, masive muntoase precum Rodopii, Rila si Pirin din Bulgaria sau Muntii Pontici din Anatolia, a venit momentul sa mai repare din greselile trecutului. Va dati seama ce dificil era pentru alpinistii munteni sa faca creasta Fagarasului mergand doar pe partea Sudica, fara sa apuce sa vada frumoasele lacuri din caldarile nordice? Sau pentru montaniarzii ardeleni sa urce pe Peleaga strecurandu-se prin Coltii Pelegii si fara a putea vedea Lacul Bucura decat in poze? Aceasta situatie devenise insuportabila, asa ca montaniarzii din toate colturile Romaniei s-au vorbit si la 1 decembrie 1918 s-au intalnit in campie (ca sa nu dea de gandit servicilor de informatii straine) si au hotarat sa uneasca cele doua tari, pentru a putea deschide in sfarsit traseul de creasta din Carpatii Meridionali. Chestia evident s-a terminat cu o betie inecata in mici si bere sarbatorita de oamenii muncii care pot astfel sa traga chiulul.

Si unde puteam noi sarbatori mai bine acest lucru decat pe Creasta Carpatilor Meridionali, mai precis in masivul Retezat?

Intr-un sfarsit de toamna mohorat in care umbrele iernii pareau dintr-un viitor vestejit si cutremurat de premonitii ale zapezii, trei turisti rataciti se urca in trenul rapid la un vagon cuseta. Dupa un somn semnificativ din punct de vedere temporal, cei trei turisti ajung in masivul mult dorit. In drum, daca nu era intuneric ar fi putut vedea Caransebesul, Sarmisegetuza Ulpia Traiana si dinozaurii pitici din zona Hategului. Dar a fost intuneric.

Constatand ca am batut destul campii in introducere, sa trecem la prezentarea faptelor, insistand asupra modalitatilor de sarbatorire a zilei de 1 decembrie.

Masivul Retezat este cunoscut pentru multe lucruri. Unul dintre ele este ca acolo se pot face poze cu aspecte ale vietii din natura. De pilda, de la Carnic, care este principalul punct de intrare in masiv dinspre nord, in drum spre Gentiana, care este principalul loc de cazare in zona de altitudine 1670-1675m se poate vedea cursul vaii Pietrelor izbindu-se ... putina rabdare, fiti un pic atenti ce naiba... de pietre. Un asemenea peisaj, in prag de iarna se poate vedea in poza de mai jos. Nuanta de verde este naturala, obtinuta din clorofila utilizata in fotosinteza de muschiul Retezatului sau de molidul ce creste in acelasi masiv.

"Viitor canion" se cheama poza de mai sus.

Daca se roteste camera, pietre raman intacte si se vor imprima in fotografia digitala in felul urmator:

Acu, mai serios un pic, verdele in prag de decembrie iti da fiori. Poate fi intalnit doar in zona de mijloc, in padurea de conifere. Mai jos, in zona de foioase sau in cea de deal-podis, te loveste un gri-maroniu lipsit total de crominanta, iar in zona alpina albul arde toate culorile calde. "Poza fara nume din lipsa de inspiratie" vom intitula imaginea de mai sus.

Sa revenim la pseudo-jurnalul de tura. Ajunsi la cabana, loc de innoptat, bivuac, somn, cei trei turisti, care intre timp se facusera patru au ... adormit. Apoi s-au trezit, apoi au adormit la loc. Aici ar fi momentul sa va povestesc ce se aude din dormitorul de deasupra salii de mese cand jos e o gasca, care nu e a ta si care contine douaj de membri si vreo 20 de kile de alcool; ca si detaliu voi spune ca membri gastii stiu ceva Cargo. Dar eu cred ca nu e momentul, pentru ca nu pot exemplifica concludent. Dormeam nu de alta.

Odata treziti am pornit pornit la drum spre Creasta principala a Retezatului. Adica spre sud. Adica pe valea Pietrele. Adica pe poteca marcata cu dunga albastra.

Peisajul era inghetat. Doar apa curgea susurand lin printre urmele din zapada. Poate ca nu susura si nu era lin, dar sa ne amintim ca sarbatorim 1 decembrie. De pilda, lacul Pietrele, vazut aici sub varful Bucura 2 era inghetat si cand nu era, susura lin.

"Aici a fost candva un lac" este un nume scurt si la obiect pentru poza de mai sus.

Fiindca nu este frumos ca in prima zi sa te repezi ca orbul inainte, mai ales daca e spre sud, am cotit la dreapta si am urcat pe culmea Stanisoara. De acolo daca te intorci la 162 de grade poti sarbatori Ziua de 1 decembrie, iar, la 163, poti vedea si fotografia, daca ai cu ce, culmea Pietrele. Si vreo niste jnepeni. Jnepenii totdeauna sunt in numar de "niste".

"Niste pietre"

La 170 de grade ai o perspectiva un tzar mai larga, cu mai multi jnepeni, varful Peleaga, care de altfel este si campionul local. Varful Papusa cu 1 metru mai putin a ratat la mustata finalul. Lacul de jos, cunoscut vara sub numele de Pietrele este de fapt un miraj de iarna, iar acolo fiind de fapt un restaurant cu specific libanez si patron indian.

"La lac... privind la lac peste niste mai multi jnepeni"

Poza de mai jos este oribila, personajul odios, iar jnepenii nesimtiti de-a dreptul.

O poza in care se poate vedea un stalp indicator de ploaie in mijlocul potecii. Si e suficient de uzat incat are nevoie si de doua proptele marca Milo. Plus parazapezi ca sa nu se ude la radacina. Culmea Pietrele in fundal. "Stalpul" se cheama poza si nu merita mentionata decat la capitol personaje comice.

Toate aceste evinemente de pe culmea Stanisoara, au fost posibile datorita ajutorului Celui Negru, cunoscut pentru un timp apropiatilor sub numele de Potecuta. Amabil cum il stim, s-a lasat tras in poza.

Autorul necunoscut al textelor din ultima perioada este demascat. In poza de mai sus, numai la laura-pistrui.blogspot.com, un prim plan cu Ala_negru. Puteti cauta imaginea pe Googal sub numele "Ala Negru demascat" sau "Un Potecuta"

Desi ziua era in jur de 1 decembrie si cel mai inalt varf din masiv este Peleaga, in aceasta poza (un pic mai jos va rog) se poate vedea varful Retezat. Cu un zum bine plasat se poate vedea de ce varful se cheama Retezat. In stanga, la limita pantei se poate vedea urcarea in Saua de Vara a Retezatului, sa in care se poate urca vara printr-un horn, iar iarna prin zapada.

"Prin zapada", nume scurt si usor de tinut minte.

In poza de mai jos, pe langa faptul ca doream sa ne uitam inapoi catre faptele stramosilor nostri care au permis infaptuirea zilei de 1 decembrie, mai dorim sa demonstram ca la munte e bine sa lasi in urma doar urmele pasilor tai, niste paine (pentru detalii vezi Hansel si Gretel de Fratii Grimm) si o vedere cu Culmea Stanisoara, Peleaga, Papusa si Varful Mare in dreapta departe.

"Pasi in zapada" e numele pozei si o puteti cumpara on-line dand doar un singur clic si contul vostru in euro.

Mai jos veti putea urmari "curgerea timpului" in varinta locala cu apa, gheata si munti in fundal. Nu de alta dar un titlu precum, "Iarna zapada se topeste" nu suna deloc ok pentru un jurnal de tura serios.

"Crapaturi in munti" este titlul pozei de mai sus, si daca vreti sa o aveti ca avatar pe telefonul vostru tine-ti apasata tasta 5 cu degetul mic de la mana stanga pana se incarca.

O tura in Retezat poate fi confundata foarte usor cu o plimbare prin Bucegi sau cu un raliu prin desert daca nu ajungi la Bucura. Pentru a ajunge la Bucura, cei trei prieteni ai nostri, care dupa cum am spus erau patru, au urcat in Saua Bucurii, iar unul dintre ei a dus aparatul la ochi, a fixat focusul, expunerea, cursul leu-euro si a apasat pe declansator. Iar imaginea a surprins un peisaj de iarna inundat de lumina si bucurie. Cu Culmea Judele in spate.

"Judele din Valea fara nume" se va numi poza asta pentru veci.

Mai jos va vom demonstra ca in a doua zi a plimbarii, nu am participat la un raliu in desert, ci la o tura de iarna, dificultate nivel intermediar, finalizata cu poza in Caldarea Bucura, cea mai mare si cu cele mai multe lacuri din Carpati Romaniei (tara dupa cum bine stim intregita la 1 decembrie 1918), Carpati supranumiti Alpii Transilvaniei.

Iata dovada. In dreapta nu este patinoarul din Dubai, ci lacul Bucura inghetat, iar in stanga nu sunt campurile petroliere din Golful Persic, ci Creasta Judelui. "Cu adevarat Bucura" este numele pozei si asa va fi pana la noi ordine.

Ce poa sa faca cineva care doarme la Gentiana, deasupra salii de mese si a ajuns la Bucura? Evident sa se intoarca inapoi. Drumul este identic cu cel de la venire doar ca in sens invers. In acest caz, daca la dus pozele se faceau in stanga, acu se fac in dreapta. Peisajul de mai jos, considerat de unii selenar, este de fapt extrem de pamantean si poate fi vazut in orice zi cu ceva norisori, 8-10 cm de zapada, vant racoros si cu privirea spre varful Retezat.

Punem pariu ca si la poza asta gasesc un nume genial? "Nori senini scaldati in caldura Soarelui peste varful Retezat cu umbre molcome, usor diafane" i-am zis ca o va chema si in nici un alt fel.

Timpul trece, noi coboram spre sala de mese, caldura vine, zapada se duce, apa curge, doar pietrele raman. Si gandurile noastre odata cu ele. Nu e foarte logic de ce zapada mai e doar in apa, dar asa era. Si gandurile noastre la fel. "Zapada in apa pe 30 noiembrie" este numele pozei. Autor este Laura Florea iar muntele din spate e Bucura 2. Bucura 1 e si el pe acolo mai la stanga si in spate.

Cum se poate incheia o tura in Retezat, decat cu coborarea din masiv. Cu "apa care curge printre pietre si amintiri".

Iar in fundal ziua de 1 decembrie inca nu venise.

Generic: text... ala_negru
Poze: Laura

Pe partea ailalta (aka in Baiului)

2009-11-22T12:49:00.004+02:00

In aceste pagini (de fapt monitoare CRT sau LCD, in functie de buget) voi incerca sa rezum o frumoasa zi de toamna petrecuta pe meleagurile dulcei (ca doar are un continut ridicat de zaharuri) Romanii.

Asadar ne-am sculat de dimineata, determinati. Pana am ajuns la bucatarie determinarea se dusese si aparuse o usoara stare de somnolenta. De vina era ora, as fi zis matinala, dar era noapte de-a dreptul. Dupa o perioada in care determinarea s-a luptat cu somnolenta am ajuns la gara, ne-am urcat in tren si in sfarsit, in cazul meu, somnolenta a invins determinarea.

Ne-am dat jos in Azuga si din nou determinarea scoate botul pe geam. Ar fi fost greu sa fi fost somnolenta in conditiile in care trebuia identificat drumul intr-un oras misterios, in pragul diminetii. De fapt era cam spre pranz, ca intarziase trenul. Detalii.

Am ajuns la partie si am inceput ascensiunea. Panta molcoma se transforma treptat in panta mai putin molcoma. Iarba verde se transforma in namol. Ceata se transforma in abur. Laptele in branza. Mustul in vin. Economia patriei mergea inainte. Noi mergeam in sus. Unii dintre noi, nu spui cine, persoana importanta, merge, se lupta, se infunda in noroi. Pana la genunchi. Dupa ce am trecut santul a fost mai bine. Cum care sant? La munte sunt santuri prin care trec cabluri. Si ursi (urme proaspete, de mascul mare in partea inferioara a partiei, de ursoaica cu pui pe la jumatate). Si caprioare. Astea cam astupa santul, dar totusi economia mergea inainte.

Odata ajunsi sus am cam vazut unde suntem. In muntii Baiului. Pe partea ailalta. Aici padurile sunt mai frumoase, pantele mai molcome, fripturistii mai putini si viata mai dulce. Uitati-va de pilda la aceasta poza ce arata o culme spre muntii Neamtului (probabil Vf. Urechea), nu vi se pare a fi o gogoasa pudrata?

Ajunsi in cresta principala sau secundara, sunt confuz, am continuat sa mergem pe drumul forestier. Am trecut pe sub Urechea, pe sub Dutca, pe sub Baiutu. Acolo ne-am oprit si am luat pranzul si un ceai cald. AlaNegru et impex SRLeu vinde ceai cald in creasta Baiului. In timpul asta, sau mai incolo, pe piciorul Zamorei am facut o poza spre Baiul Mare (cred):

Am cautat din nou urma de urs, dar nu am gasit decat o priveliste, in care se vede ca viata la noi in tara e albastra. Si inghetata.

Pe cuvant de pionier daca stiu ce sa comentez la poza de mai jos. Nu stiu unde e, care e scopul ei in viata, ce fac actiunile Microsoft in timpul asta. Nica

Later edit: Azi am primit micul dejun. Ochiuri, sunca, lapte cald... yummmy. Deci: inca un exemplu in care tehnica de ultima ora ajuta arta sa se exprime. Un peisaj de vis al artistului luat din Muntii Baiului. Observati incadrarea: treimea inferioara alba cu detalii, treimea mijlocie intunecata, in contrast atat cu partea inferioara cat si cu cea superioara, prezentand o concentratie medie de detalii, in timp ce partea superioara, lipsita de detalii, are doar slabe unduiri ale culorii si intregeste peisajul. Notati banda cerului, mai deschisa, indreptata dinspre stanga jos catre dreapta sus denotand optimism. Astfel daca partea inferioara prezinta o lume inghetata in nemiscare, o lumea ce a fost candva vie, dupa ce vom trece dealul, va veni o viata mai buna.

Si inca o poza. Ca sa umplu spatiul dintre ele: de pe piciorul Zamorei, spre sud. Albastra Vale a Prahovei spre asfintit. Poza luata cu Canon EOS 30D, priza normala, piciorul stang usor in fata. Filtre ... deja prea complicat... nu, nu asta e secretul, nu se spune.

Si acum sa ne uitam putin la competitie. Adica la Bucegi. Daca dimineata s-a vazut ceva, mai tarziu doar zona Furnica era disponibila celor care voiau sa isi testeze vederea si cunostintele geografice. Plafonul de nori a marcat ce-a mai mare parte a zilei, linia geo-strategica a lui 2000 de metri. In plan apropiat Baiului. Departe Bucegii.

Spre seara, ca sa le faca in ciuda celor ce s-au calicit si au optat pentru inaltimi mari, dupa ce toata ziua a fost ceata, aceasta a inceput sa se rareasca. Mai jos se poate vedea Crucea de pe Caraiman, in mijlocul norilor. "Semn Divin" as intitula eu poza. Sau "Plan inclinat cu Cruce pe fundal". Trimte-ti-ne un SMS cu optiunea dumneavoastra (5 EURO bitul).

Sa incheiem. Dupa ce ne-am reimprospatat fortele (scris de unii Fortza parca am fi in Star Wars), am trecut pe sub Baiutul, am coborat pe culmea Zamora, am trecut pe langa cantonul silvic Zamora, canton unde se innopteaza in conditii de bivuac si apa calda, am continuat pe drumul forestier si am ajuns in civilizatie. In Poiana Tapului sau Busteni, nu mi-e foarte clar. Plus ca cei din vale s-au uitat la noi ca la urs (later edit, d'astia au mai vazut, ca la o pereche de canguri cu babetica) cand am intrebat unde suntem; totusi au fost draguti si ne-au spus cum se ajunge la gara.

Mai departe povestea e cu final imprevizibil. In gara am luat trenul, am motait pe acolo ("era caldut si cam putea") si am ajuns acasa unde era caldut si nu prea putea. Pana ne-am dat jos bocancii. Gata. Ma duc sa deschid geamul.

Generic: text... ala_negru

poze... Laura

Fagaras, 2009 sau pe acoperisul Romaniei

2009-10-08T14:17:00.007+03:00

Odata ce pasii netrebnici te-au purtat prin muntii de pe meleaguri straine, vizitarea mandriei nationale in domeniul montano - ecologic se transforma subtil dintr-un gand stingher intr-o dorinta. Ce spun eu aici? Dorinta arde, mistuieste pana devine o necesitate. Stateam in Bucuresti si suspinam in fata focului din camin gandindu-ne cat de frumos, magnific, splendid trebuie sa fie sus la munte, la noi in Fagaras. Crestele marete care se oglindesc in mandria constructiilor romanesti, in oglinda misteriosului lac Vidraru, despre al carui baraj cineva spunea ca e mai impozant decat barajul Hoover. V-am convins? Uite un alt argument: in Fagaras oile in timp ce pasc recita Miorita. Nici acum? Asta e.

Totusi noi ne-am suit in masina si ne-am dus la munte.

Fiindca nu stiu ce se vede in prima poza, si incerc sa aman momentul in care trebuie sa imi dau cu presupusul, sa va povestesc ceva de pe drum. Deci eram noi in masina si faceam huta-huta in spatele unei alte masini pe un drum, pe langa lacul Vidraru. Si la un moment dat masina din fata stop frana. In fata ei alta masina cu stop frana. Unii ar fi injurat. Eu nu, ca sunt om civilizat. Eu m-am intrebat de ce. Si de ce mai erau alte doua masini oprite pe contra-sens. Si ma intrebam eu asa metafizic, cand privirea mi-a fost atrasa irevocabil de chestia din partea dreapta a drumului. Chestia era maricica (cam 100kg), cafenie si avea o chestie mai mica maronie dupa ea. Masinile din fata se oprisera la poze. Dintr-un geam deschis, la cativa metri (cam 3) iesi un copil cu aparatul de fotografiat intins curajos catre chestiile maro. Nu m-am putut opri sa ma gandesc ce viitor luminos va avea copilita aia: la genisti, reporter de razboi sau revolutionar; viitor maret; nu sunt convins ca foarte indelungat, dar asta e, nu le poti avea pe toate. Din masinile de pe contra-sens niste unii, care in sunet de manele faceau poze cu cafeniu si maro. Cu telefonul mobil evident. Alo, baietii, dati si voi niste bani pe niste SLR-uri! Un nene, 45 de ani, pullover gri, chelie medie, fata demonstrand o inteligenta sclipitoare si un simt al ecologicului iesit din comun sapa in portbagaj. La un moment dat reuseste sa gaseasca ce cauta: un codru de paine pe care il intinde milostiv chestiei cafenii, care se apropiase la 3-4m de el. Pe nenea asta nu cred ca il mai primesc la genisti ca era cam batran. Si te mai intrebi de ce vin chestiile maro si cafenii sa iti sune la intrarea in cort cerand o conserva de ton si niste cascaval. Ca e recesiune, d'aia!

Sa revenim. Subiectul acestui blog este fotografia de peisaj, iar scopul acestor randuri este sa va plictiseaca in voie, pentru ca mai tarziu sa va puteti bucura de poze. Ca in faza cu politistul bun si cel rau.

Deci am stabilit o oarece tabara de baza la Balea. Am fi incercat noi la Caltun, direct, dar nu mai aveam loc pentru roata de rezerva de la masina in rucsac. Apoi am pornit sa ne plimbam. Intai prin caldare pentru refacerea organismului dupa cura de slanina si poluare din Bucuresti. E adevarat ca in vale e ca in Elvetia: sosea, parcare, cabana, masini, cabana, sosea, dar mai sus este chiar bine. Uite in poza de jos puteti vedea un exemplu.

In aceasta poza poate fi identificat un eveniment de paralelism intre o dunga albastra care este inconjurata miseleste de doua dungi cica pure, albe. Si un munte cu o lumina contre-jour in spate. Doar la noi in Fagaras se poate vedea asa ceva. Va asteptam cu drag. Poza luata din punctul de belvedere recomandat de ospatarii de la cabana dupa doua portii de Pastrav Balea, un pic inainte de Saua Paltinul. Desi am cautat sarguincios nu am reusit sa gasesc nici un paltin in sa sau in varful cu acelasi nume. Asa ca voi propune sa se denumeasca Saua la Multe Pietre (d'alea sunt) si respectiv Varful la Cativa Bolovani.

A doua zi plimbare pentru stabilirea taberei de baza la Caltun.

Traseul a fost o combinatie de soare si nori. Iarba verde sau galbena. Si multa liniste! Este o poza din SauaCuIarbaVerde (oficial numit la Caltun).

Drumul e placut si privirea e mereu inainte, mergem mai departe. Din pacate inainte e cam ceata si cam ploua asa ca poze facem cu ce se vede in urma.

Niste nori roscovani inchid placut partea de sus a pozei, nu?

Unii dintre noi incearca sa pozeze pe post de Ganditorul de sub Negoiu. Ca sa aiba si arheologii de peste mii de ani studii pentru doctorate.

Ce mai tura-vura? Ne ploua, ne dadu cu grindina si cu vant, asa ca ne-am intors rapid la pata de culoare, monument al umanitatii in salbaticia muntelui: Refugiul Caltun, Masivul Fagaras, o oaza de uscaciune in mijlocul ploii. Care ploaie? Aia care este nelipsita pe culmea Negoiului. Pentru fletii care cred ca pot urca Negoiu si sa raman uscati: in mod normal in poza asta in partea dreapta sus se vede varful Negoiu 2535m. Acu si mai mereu e ceata.

Eu as intitula poza asta "Fugind de Ceata" sau "Pe Laitel" (asta e un munte care suna ca un "Taietel", dar urci pe el de te saturi).

Tot pe la Taietel. O poteca care creeaza iluzia ca ai putea sa il ocolesti. La munte e ca in desert: numa iluzii.

Din nou un exemplu de ce Negoiu se cheama Negoiu si nu Varful Stancos sau La Rasarit de Soare. Unii cu imaginatie il pot vedea in stanga sus. Altii mai experimentati pot distinge si intrarea in Strunga Ciobanului. Mie mi se pare doar ceata, fum, nor, vapori de apa in curs de condensare, chestie gri care acoperi muntii...

Desi am batut zona Balea-Negoiu de multe ori, nu sunt capabil sa identific specia de iarba din imagine. Nici creasta care se vede. Dar poza imi place (nu ... eu doar scriu, poza o face altcineva, nu ma laud singur, incerc sa imi fac rost de o mancare calda).

Si din nou caldarea balea (da, cu litere mici, ca e urata in poza asta). Noroc ca are parcare si nu trebuie sa cari roata de rezerva pana la Caltun. Vanatoare lui Buteanu, in schimb, prin absenta ei, in ceata, creaza un aer de mister in care umbrele se impletesc cu lumina.

Morala: Pe acoperisul Romaniei cam ploua si e ceata.

Generic:

text... ala_negru

poze... Laura

Recolta de anul asta miroase delicios :)

2009-10-07T11:36:00.001+03:00

Chamonix sau romanii supt Mont Blanc

2009-09-22T23:34:00.002+03:00

Excursia 6: Chamonix sau romanii supt Mont Blanc
Ultima excursie in periplul nostru elvetian a fost in Franta. Nu puteam sa plecam de acolo fara sa ne infruntam cu maretul, cel mai grandios, uriasul gigant european. Ma rog, daca exceptam Elbrusul care e in Rusia si deci nu e patruns de valorile europene, premiul castigatorul pentru cel mai inalt punct de pe Batranul Continent ii revine zapezii de Mont Blanc. In atare situatiune hop si noi pe acolo.

Pe acolo e Chamonix, 995m (mai jos decat Predealul). Si care, ca orice statiune patrunsa de valorile europene, este plina de telecabine. In acest fel o gramada de localnici, eventual si niste spanioli, marocani sau algerieni au de lucru la casa de bilete, la cablu, la cabina, la tele... E bine sa te adaptezi mediului. Asa ca am decis ca vom lua telecabina. Intrebarea urmatoare e Unde? Daca vezi o femeie frumoasa incepi sa te urci pe ea cu picioarele ca sa o vezi mai bine? Evident ca nu. Te urci pe una urata din preajma.

In concluzie, excursia noastra a fost pe versantul opus, in asa numiti Aiguilles Rouges, adica Muntii Rosi (iar Rosu si Alb in acelasi loc, cata imaginatie). Mai precis a fost la unul dintre locurile faimoase din acest masiv, asa numitul Lac Blanc (2,352m). Numele este pur si simplu surprizator ...nu ne asteptam sa auzim o noua culoare. E adevarat, dupa cum se poate extrapola si din imaginea de mai jos, lacul e relativ alb.

Vis-a-vis, adica peste drum (jos in vale chiar e un drum) este Masivul Mont-Blanc. Care desi poarta numele gigantului, contine niste varfuri, ne-albe, de-a dreptul spectaculoase. De remarcat, ca oricat te-ai chinui nu poti sa scoti oamenii din poze decat in PaintShopPro.

Lac Blanc, pentru afonii care nu stiu un bob de frantuza, se traduce prin "Aglomerarea montana de ape statatoare de culoarea laptelui de vaca olandeza", este plasat sub un varf relativ celebru, denumit Le Brévent (probabil cel mare din figura), 2,525m (adica nici macar cat Negoiu). Si arata interesant nu?

In mod inexorabil, privirea calatorului este atrasa de curtea vecinului. Unde in partea centrala (poza de jos) se poate vedea Mer de Glace, cel mai (aici totul e cel mai) mare ghetar din Franta. Numele nu inseamna "inghetata de mere", dupa cum ar fi tentati niste gurmanzi sa creada (care nici macar nu e buna, gelaterii sunt peste tot), ci "mare de gheata", pentru ca contine gheata si e destul de mare.

In poza de sus, in planul apropiat se poate vedea piatra rosie din Masivul Varfurilor Rosii, in timp ce in spate sunt culmi ale masivului Mont Blanc. In stanga este Aiguille Verte (4,122 m) - Varful Verde (mie mi se pare relativ gri), urmat de Aiguille du Dru (3,754m). In centru, in spate, sunt les Grandes Jorasses, o colectie de varfuri ce culmineaza cu Pointe Walker (4,208 m). Iar in dreapta Dent du Géant (Dintele lu Gigantu - 4,013m). Ascutiti, mareti, cum numai francezi pot avea. Si nemtii in perioadele de ocupatie a tarii vinului si branzei.

Acu sa ne uitam din nou in curtea noastra. In poza se poate vedea un plan inclinat, caracterizat de un cos de alfa, si un om care il ataca din punctul minim exercitand o forta mai mare de mgcos alpha. Totul cu un usor ton de rosu, pentru a arata pe ce parte a drumului ne aflam.

Din nou fotograful nu se poate stapani si se uita dincolo. V-am explicat care sunt varfurile, acu numiti-le singuri. premiul pentru raspunsul corect il veti primi prin posta electronica cu plata ramburs. Oricum sa apreciem prezenta prsonajului (nu e asa... ce figura... ce statura impozanta are, ce privire de om genial, ce modestie) din scena care da dimensiune, forta si vitalitate imaginii. Trebuie sa laud fotograful pentru incadrarea excelenta daca mai vreau pranzul cald.

Acum sa le multumim Laviniei si lui Laurent, care s-au lasat si ei folositi pentru scopuri fotografice. Si lui Laurent inca o data ca ne-a lamurit cam pe unde ne aflam si cam ce vedem. De data asta fotograful nu s-a mai multumit cu niste varfuri neimportante si a strecurat si maretul Munte Alb la capatul din dreapta al pozei (de jos). Inainte de el, de la Degetu lui Gigantu se poate vedea: Aiguille du Grepon (3,502m), Aiguille du Blaitière, Aiguille du Plan, Aiguille du Midi (3,843m) si Mont Blanc.

Acu poate ar fi momentul sa spunem cateva cuvinte despre Muntele Alb. Desi se lauda cu o inaltime de 4,810m, masuratori mai exacte au aratat ca nu are decat 4,808m, dar de fapt ultima parte este doar apa de ploaie (inghetat sic) si in cazul unui val de caldura masiv sau daca oierii romani l-ar acoperi cu traditionalele cojoace ar afla ca de fapt stanca nu se ridica decat la 4,792m. Un fals grosoloan am zice in Romania, dar in Franta este considerat a fi cel mai inalt. Nemtii nu ocupat destul timp tara asta ca, cinstiti cum ii stim rezolvau ei cu smecheria asta!

Dupa ce am vazut lacul Blanc, avenit si randul lui Lac Noire (cel putin asa ii zicem noi pentru ca este sensibil mai inchis). Pentru comparatie l-am rugat pe Jorge sa se imbrace in haine albe si sa intre in poza. In spate ... niste ramasite din Masivul Mont Blanc.

Din nou o privire spre Masivul Mare. E adevarat, de data asta nu am mai convins atata lume sa intre in poza, incat a trebuit sa facem o movilita. Nu, pre cinstea mea de explorator montan de mare anvergura, nu era acolo cand am ajuns.

In final va oferim o privire de ansamblu asupra Masivului Mont Blanc. Uneori se zice ca e parte din Alpi Penini, alteori din Graiani, sincer noua nu ne pasa. Ne pasa ca am fost acolo, l-am vazut pe viu, chiar exista si e foarte frumos. Daca varfurile inconjuratoare sunt colturoase, cu tot felul de formatiuni stancoase care de care mai fantastice pentru care natura s-a trudit mii si mii de ani, Muntele Alb ramane maiestuos in centru precum de-necuceritul turn al castelele japoneze. Si mai ne pasa ca nu am fost decat in masivul de vizavi si ca Muntele Alb ramane un vis pentru viitor.

Dupa incheierea in care v-am dovedit ca romanul e poet de Oscar sau de Crucea Militara sa revenim la scena reala. Coborarea a fost extrem de spectaculoasa. Telecabina s-a balabanit 30 de secunde pana a intrat in locasul ei. Animale salbatice sub forma unei pisici si a unui caine ne-au amenintat ca ne mananca ultima ciocolata. Luptand vitejeste am scapat si am ajuns sa va povestim ce frumos a fost.

Poate cu un pic determinare va vom povesti si cum a fost prin orasele Elvetiei. Pana atunci va uram sa vedeti si voi de ce Mont Blanc este Muntele Alb si Monte Rosa nu e Roz de loc. Ca sa nu mai vorbim de Cervino care e destul de chel.

Generic: text ... ala_negru
poze ... Laura

Excursia 5: Col de la Colombière

2009-09-12T12:31:00.008+03:00

Vom ignora pentru moment ce am facut in zilele intermediare (ca sa fie clar si la noi dupa 2 vin 3,4 si abia apoi 5) si vom vorbi direct despre Excursia 5:

Franta: Col de la Colombière - Lac de Peyre - Capre si Tapi

Motivatia intregii plimbarii a fost ... diferita. Unii voiau sa isi miste fundul, altii voiau sa mearga la munte, unii voiau sa vada capre, iar altii nu voiau... nimic.

Totul s-a petrecut in ziua a 7-a vizitei curajosilor nostri in lumea fara scrupule a bancherilor elvetieni. Deci ne sculam de dimineata, ne suim in masina, trecem granita pe frumoasele meleaguri franceze, meleaguri in care vinul bun se impleteste armonios cu branza putreda si cu Florile Raului ale lui Baudelaire si ne dam jos (tehnic vorbind ne-am dat sus ca e la 1,613m) la Col de la Colombière. De fapt nici macar la 1,613m nu ne-am dat ca nu mai era loc in parcare. De fapt era cam 1,600m, care pentru usurinta poate fi asociat cu anul unirii tuturor romanilor supt Mihai Voievod Viteazul. Pentru a va face o idee clara ce este acest Col, va voi spune ca "col" inseamna "pas montan" sau "sa". Adica noi am avea Col de Rucar-Bran, sau Col Du Rotunda.

Acest pas motan este de multe ori parte din Turul Frantei, si cum oricine se viseaza un viitor performer adevarat soseaua este plina de ciclisti. Mai mari sau mai mici. Ideea e ca daca nu iti place fauna Frantei te poti delecta cu ciclisti. Astia au umplut ecranul pana ne-am dat jos.

Am vorbit si despre ciclisti, acu sa ne intoarcem la oile noaste. De fapt sunt niste capre mai cu muschi. In cazul nostru, aceste mamiifere sublime reprezinta ceva mai abstract decat simple mamifere; reprezinta SCOPUL. Pentru a atinge acest tel maret, din sa (montana) incepi sa urci. Si urci. De fapt, intai nu urci; mergi pe ditai poteca. Apoi urci; in sunetul suav al talangilor de la o stana din apropiere. Si urci. Si vezi niste munti haiosi. Calcarosi, masivi, destul de crestati. Si la un moment dat ii vezi:
Ibex (mai precis Ibecsi ca erau mai multi).

Musculosi, dar gratiosi, salbatici, dar blanzi, cu parul scurt, dar coarne groase, stapanii adevarati ai muntilor Frantei, cel putin intre perioadele de ocupatie germana.

Si restul grupului tot urca. Eu nu urcam. Eu coboram. Si ei urca, urca pana la un lac. Unde se vede fain, nu? Din nefericire nu e lacul dorit, si anume sublimul si misteriosul (pentru mine) Lac de Peyre.

Pentru deziluzia amatorilor de stiinte exacte voi spune ca nu stiu nici numele baltii, nici pe al personajului (salut, Jorge, am plecat de la tine, nu te mai cunoastem :P ) din figura, ci doar locatia si anume masivul Aravis. Si s-ar putea ca galma din figura sa fie Pointe Blanche adica Punctul Alb. Si cand vezi chestia asta, nici macar la 2,109m nu esti, ci doar la 2,108m. Telecabina de la babele te duce mai sus! Dezamagitor. Mai ales ca eu nu am fost, nu?

Bine lacu ca lacu, muntele ca muntele, capra ca ibexu, dar privelistea spre Mont Blanc face cateva beri, ce credeti?

Parca asa aratau muntii din Stapanul Inelelor. Intai verzi si apoi albi. In cazul nostru, cu alb in spate nu putea sa fie decat masivul Mont Blanc. Monte Rosa ar fi fost roz. Iar apropo de figura, daca nu vedeti clar, inainte de a da fuga la oftalmolog sau a compatimi situatia din invatamantul romanesc care nu isi plateste suficient de bine angajatii incat sa isi ia o camera cu mai multi mega-pixeli, uitati-va la poza de jos. Va scuteste de niste bani sau niste energie.

"A beautiful view on Pointe Percée and massif Mont Blanc" ... cam asta e descrierea pe Flickr sau mai stiu eu pe unde. Deci cu alte cuvinte va puteti dumiri si unde ne aflam noi. Si anume la unu-doua masive distanta de cel mai inalt munte din Europa Vestica. Varfuletul din planul apropiat nu are decat 2,750m si este Varful Progresului (sper ca nu geografic si nici social ca ala e Varful Comunismului, Muntii Pamir, 7,495m).

Bun. Eroi nostri. Unii stau la lac; unii stau la umbra, ca la lac e mai greu de ajuns. Cei de la lac se hotarasc sa se dea mari si incep sa coboare. Poza de mai sus este inca un exemplu ca e mult mai bine sa cobori decat sa urci. Cand urci iti vezi varful bocancului. Cand cobori vezi varful Mont Blanc, 4,810 m si o chestie. Chestia asta e Varful Progresului, nu?

In incheiere, tin sa va spun ca dupa ce m-am solicitat rostogolindu-ma din cand in cand pentru a urmari umbra unui brad chel, m-am dres cu o bere ... si o inghetata. Ceilalti, care s-au facut ca urca pana la lac, s-au multumit cu o bere sau cu o inghetata. Pe scurt, cu totii eram pregatiti atat fizic cat si psihic penstru asaltul final: telecabina din zona Mont-Blanc. Dar despre asta mai tarziu (la ritmul asta pe la Craciun).

Generic:
text... ala_negru
poze... Laura

Switzerland-Milka - Excursia 2: Zermatt-Matterhorn-Marmota

2009-08-18T14:18:00.016+03:00

Ziua 3: Grindelwald - Sion - Täsch - Zermatt - Täsch

Am parasit frumoasa statiune Grindelwald si frumoasele ei peisaje imbarcati intr-o frumoasa masina. Ma rog ceva din toate astea nu era asa gigea, dar din trecut numai de bine. Si dai, dai, dai inainte cu masina. Unii cu masina .... altii dai inainte cu somnul. Mergem, mergem, ne suim cu masina in tren, mergem prin tunel (in tunel e intuneric si nu poti face poze, deci nu vedeti poze din tunel), iesim din tunel, dormim inainte si ajungem la Täsch (1,499m). Ne sculam, debarcam, punem cortul si pornim mai departe. De data asta fara masina. Masinile se opresc aici. De aici iei trenul (pe care il platesti evident, dar esti mandru pentru ca te integrezi in spiritul ecologic din statiunile montane elvetiene) si ajungi in Zermatt (1,608m).

Ce ar fi de spus depre Zermatt? Hmm ... nu prea multe. Vale ingusta. Plina de vile (vezi exemplu in poza de mai jos). Capre in mijlocul orasului. Si maslinute de la capre. Japonezi... o da, de astia cat cuprinde... bine ca sunt pasnici si trag poza dupa poza.
Fraza pentru Sefu: Iti dai seama ce ar fi industria foto fara japonezi? Numai masline.

Sa revenim la Zermatt. Sentimentul e cool in statiune. Si nu era frig. Casele vechi se amesteca cu cele noi. Pentru ne-initiati: casele vechi se recunosc dupa faptul ca sunt suite pe pietre pentru a preveni intrarea soarecilor (vezi chestiile alea rotunde pe care sta cosmelia din poza). Casele noi se recunosc dupa faptul ca permit soarecilor sa intre inauntru (nu au farfurii sub ele) si apoi permit, evident contra-cost, turistilor sa intre pentru vizionare de soareci. Din pacate noi nu aveam bani de soareci, asa ca a trebuit sa stam la cort.
Altfel sunt aceleasi flori ingrijite si cochete ca si in Grindelwald, numai ca, fiind mai multa inghesuiala, esti mai tentat sa te uiti dupa ciori. Sau dupa munti...

Din fericire ciori nu prea sunt, dar poti sa vezi Matterhornul. Italienii ii spun Cervino, adica Muntele Impadurit ... eu unul nu m-am prins de ce pentru ca frumos e, maiestuos e, spectaculos e, dificil e, impunator e, dar impadurit nu e. O fi spre sud, dar si acolo cred ca mai curand e impunator decat impadurit!
Apropo, in prim-plan in poza puteti observa mijloacele de transport turisti prin Zermatt: autopiciorul sau niste chichinete electrice foarte ecologice.

Ziua 4: Täsch - Zermatt - Schwarzsee Paradise - Hörnli Hut - Täsch

Aceasta priveliste a Matterhornului, care desigur va este cumva familiara, e luata la coborarea din telecabina. Pentru a va lamuri de ce e asa familiara zgaiba asta de munte, uitati-va pe un ambalaj de Milka sau, daca sunteti mai zgarcit, pe unul de Africana. Dati-mi voie sa ma folosesc si de acest prilej sa va reamintesc: calitatea se plateste: numai cei ce dau banii pe o Milka isi pot lamuri atare nelinisti metafizici. Ceilalti isi pot imagina ca au vazut muntele in alta viata. Ma rog. Divagatii.

Sa ne intoarcem la oile noastre. Deci am campat in Täsch, am luat trenul pana in Zermatt, am vazut casele pe farfurii, am vazut ambalajul de la Milka, ne-am intors la cort, am baut vin, am aruncat sticla in containerul de ... sticla, ne-am culcat, ne-a trezit ploaia, ne-am culcat la loc (pe cealalta parte), ne-a trezit din nou ploaia, ne-am culcat la loc (pe partea initiala), ne-am trezit, am scuturat cortul, am vazut ca nu tine faza, l-am strans ud, l-am pus in masina, ne-am intors in Zermatt, am luat telecabina (din nou, pentru cei ce aveau o parere buna despre noi, sic!) si am ajuns sus. La Schwarzsee Paradise (Paradisul Lacului Negru, 2,583m ). Acolo am facut poze.

De pilda aceasta poza este spre ... XXXhorn. Nu am nici cea mai vaga idee. Ma rog e spre nord-est. dar fiindca toate varfurile se termina cu "horn" care inseamna varf pot spune ca este spre un "horn". Sper ca ne-am lamurit, da?

Later edit: Se pare ca totusi m-am lamurit. Cu ajutorul tool-urilor de recunoastere automata de obiecte dezvoltate de cercetatori din lumea intreaga si prezentate la conferinte de renume, aplicate pe baze indexate conform ultimelor standarde in materie de multimedia (daca nu pricepeti nu va fie teama, e defect profesional, nu se ia) am putut sa ma lamuresc ce e in poza asta. E grupul numit Mischabelhörner (Coarnele lui Mischabel).
Cel mai in stanga (plan departat, grupul central) e Dom (4,545m), apoi Täschhorn (4,491 m), apoi Alphubel (4,206 m, mai lat asa ca o coafura de femeie de varsta mijlocie). In plan apropiat, fara zapada, probabil ca este dealul pe care se afla Rothorn Paradise (Paradisul de la Varfu Rosu, 3,103 m, loc de halit, contra cost evident).

Dupa ce am pozat constiincios spre nord, este timpul sa ne intoarcem si sa pozam constiincios si spre sud-est. In aceste conditii, daca nu avem ochelarii aburiti sau probleme cu vederea, vom zari masivul Monte Rosa. Gogu zice ca asta inseamna Muntele ... nu Rosu, ala e in Ciucas, ci Muntele ROZ. Stiti povestea: frumos e, maret e, poate asta o fi si impadurit, dar roz nu e. Au italienii astia o nomenclatura, parca nu ar fi latini!
Deci cel mai inalt varf e Dufourspitze (4,634 m - centru, plan apropiat) si probabil Nordend (centru, planul doi, cel mai din stanga 4,609). Mai in dreapta, ca o spinare de pisica in fata unui doberman, e Lyskamm (4,527), supranumit "Halitorul de homo sapiens". In plan apropiat este un binevoitor care s-a hotarat sa intre in poza ca sa dea senzatie de dimensiune; totodata ne indreapta privirea catre paienjenisul de poteci din vale. Fac parte din peisaj, ce naiba! Nu da-ti vina pe binevoitor!

In acesta poza se poate vedea Lacul Negru, care i-a dat numele restarantului paradis din zona. La capatul lui se poate vedea Sfatul National al Marmotelor, locul unde se strange consiliul de administratie de la Milka. Faza cu ursul era pe bune! De aia au plecat toti ursi in Italia. Povestea asta mi-a fost validata cand am cumparat suplimentul de viteza pentru telecabina.
In spate, impunator se inalta un "horn". Cred ca e Zinalrothorn (4,221m) care inseamna Varful Rosu (germ.) de langa satul Zinal (fr.). Chestia alba e fumul de la o grenada fumigena, de la un joc de airsoft desfasurat in zona.

In plan apropiat grupul case (restaurant, restaurant, teleferic, telecabina) de la Schwarzsee Paradise, iar in plan departat grupul Mischabelhörner. Ca si comentariu, va rog sa notati, alaturarea unui masiv extrem de impunator cu o multitudine de case, casute, cosmelii, baraci, refugii, drumuri, fire, stalpi. Poate in Bucuresti sa ma gasesti asa o adunatura de urbanism. Macar noi n-avem munti! Ca si idee trebuie sa te chinui sa prinzi un cadru natural, fara sa se vada mana omului.

Bun! Deci ziceam ca am plecat de la telecabina si ne-am apucat sa urcam la baza Matterhornului. In germana, asta ar insemna Varful Luncii (din nou sunt usor confuzat de apelativ, eu credeam ca sunt la munte, uff berea aia din avion!). Are nici mai mult nici mai putin de 4,477.54 (nu are pietre pe el, deci nu va puneti problema ca e temporar). Drumul pe care am urcat se poate vedea si aici. Asta chiar a fost un drum de munte. Nu tu asfalt, nu tu telecabina, esti tu si masivul. Si inca vreo 300 de oameni.
Undeva in mijlocul pozei (acolo unde se termina zapada) e Hörnli Hut (3,260m), unde poti sa mananci spaghete bologneze. Aia chiar seamana cu o cabana de munte, chiar daca aprovizionarea se face cu elicopterul. La toaleta nu se trage apa... m-am simtit ca acasa (adica in muntii de acasa, ce credeati?). La capatul limbii de zapada este campingul, pentru cei ce cred ca dormitul pe pietre colturoase ascute simtul si a doua zi vor fi mai vioi pe varf. Dupa doua ore si jumate, de la telecabina, ajungi la cabana, la baza varfului. E un pic solicitant, dar simti si tu ca faci ceva si privelistea e recompensatoare.

Odata ajuns la cabana, halesti, eviti restul lumii si faci poze. Cam asa ceva iese spre nord-nord-est: grupul Mischabelhörner in stanga, Clima di Jazzi in centru-dreapta, pietre in plan apropiat. Nu contin aur. Am verificat. Nici comestibile nu-s; si asta s-a verificat.

Daca te invarti un pic si faci poza mai spre est-sud-est prinzi Monte Rosa (Dufourspitze), Lyskamm, Castor (4,228m) si Polux (4,092m - doi gemeni mititei in spate), Breithorn (4,164m, impunator in centru) si Kleine Matterhorn (Micul Varf al Luncii 3,883m - loc unde se poate hali, evident) - ultima chestie ascutita din drepta. In plan apropiat, desi mai jos pare piatra, este de fapt gheata (permafrost): ghetarii Thedulo (centru sus) si Furgg (dreapta).

Spre nord-vest se vede valea Zmutt, care are o salba de lacuri albe si indiguite, ghetari, pietre (de fapt tot gheata e pe dedesubt) si lacuri naturale. In spate Ober Gabelhorn (4,063 m - stanga), Wellenkuppe (3,903m, mai mitetel spre centru), Zinalrothorn (cu un guleras de fum pe dreapta, p'asta il stiti deja, spuneti repede inaltimea sa vad daca sunteti atenti sau tot la Mac Donalds va e mintea). Undeva in spate, la marginea din dreapta sus, prin ceata din zona si blur-ul aparatului (clar ne trebuie o camera serioasa, consumer, cu ultimul racnet in materie de sharpening) se vede Weisshorn (Varfu Alb, 4505m - concurenta locala la Mont Blanc - Muntele Alb).

In final ... Alpii Penini, un steag si o excursie incredibila.
Da, ne-am intors la Täsch pentru ca ne usca parcarea. Nici macar la o bere nu ne-am oprit.

Continuarea in episodul urmator.

Generic:
text.... ala_negru
poze.... Laura

Grindelwald - Jungfrau

2009-08-07T12:19:00.020+03:00

Vacanta de exceptie. Elvetia. Switzerland. Suisse. Branza. Vacuta. Civilizatie.

Excursia nr 1. Alpii Bernezi. Jungfrau. Grindelwald.

Grindelwald e statiune superba situata intr-o vale marginita pe de o parte de tripleta Jungfrau (Fecioara) 4,158 m (bine, stiu ca e mai departe si din statiunea propriu-zisa nu se vede, dar, na, tre sa ne laudam si noi un pic) + Mönch (Calugaru) 4,107m + Eiger (Capcaunu) 3,970m si pe de alta parte de munti sub 3,000m, verzi, cu lacuri.

Ziua 1. Grindelwald - First - Bachalpsee - Waldenspitz - Bort - Grindelwald.

Daca vrei sa vezi partea inalta urci in zona verde. In poza de mai sus puteti admira peretele Wetterhornului (Piscul Vremii - 3,692). Hmm, nici partea cu urcatul nu e foarte exacta, intrucat fie mergi pe drum asfaltat, fie iei telecabina.

Totusi, dupa ce iei telecabina (pana la First) poti merge un pic ca sa simti ca esti la munte. In cazul de fata am ajuns la un lac (Bachalpsee). Privelistea - varful Schreckhorn (google habar nu are ce inseamna, dar are 4,078m) si Capcaunu cu fumuri la cap - este superba. Totusi la lac (2,265m) este toaleta la care tragi apa si ai hartie igienica (like into the wild!?).

Daca mai cobori un pic ai din nou o priveliste detaliata asupra Schreckhornului (tot nu stiu cum se traduce, am putea incerca Varful lui Schreck, dar se confunda cu Capcaunul care este in apropiere) iar printre el si Capcaun se poate vedea ultima coada a ghetarului Grindelwald de Jos.

O priveliste asupra pereterului ne-foarte-spectaculos al Capcaunului (nici Eiger nu e greu de scris, dar imi place mai mult in romana), cu un guleras de ceata (sau frisca, nu suntem siguri, nu am gustat). In planul apropiat, pentru creearea panoramei si senzatie de dimensiune sunt Silvia si Jorge (multumim, multumim pentru toata excursia).
To Jorge: Man do you know that the second most spoken language in Grindelwald, after German, is Portuguese? You people do conquer the world.

O data ce am urcat (repet, pentru cei ce aveau o parere mai buna despre noi, cu telecabina) trebuie sa si coboram. Pentru incalzire, aceasta se face pe poteca turistica, cu suport de pamant. Traseul este foarte frumos, iar pierderea de altitudine spectaculoasa.

O data de ce ai pierdut ceva altitudine (de pe la 1,850m) poteca pamanteana este inlocuita cu drum asfaltat; prin padure. Serviciile turistice elvetiene trebuie sa isi justifice costurile ridicate.
Totusi, va rog, lasati la o parte rautatile omenesti si invidia pentru o civilizatie ridicata si admirati maiestuozitatea Alpilor Bernezi. In preajma lor, chiar te simti ca un gandacel!

Cobori, cobori si pana la urma ajungi in statiune (nu, nu se poate ajunge direct in China). Senzatia este impresionanta. Pereti aproape verticali (in spate Capcaunu) domina statiunea cu peste 1,000m. In statiune casele sunt un model de gust (serios, sunt superbe si inconjurate de flori).

Ziua 2. Jungfraubahn: Grindelwald - Kleine Scheidegg - Maruntaiele Capcaunului - Jungfrajoch.

Am mers cu trenul (cu roata dintata - cremaliera). Scump, dar daca te gandeti cat detergent am economisit ne mai transpirand, treaba se mai echilibreaza. Deci ne-am trezit devreme, am prins primul tren (era cu reducere, nu credeti ca suntem oameni seriosi), am dormitat in el si am ajuns la Kleine Scheidegg (asta e Micul Schiedegg pentru cei ce nu vorbesc germana) - 2.061 m; asta 'micu' e un pas inalt in Alpii Bernezi, iar iarna statiune de ski; in Romania era o stana, cel mult cu faianta pentru respectarea normele europene. Trenul care urca pana aici are 117 ani de functionare continua. Cand ziceati ca mergem la Constanta pe autostrada? Da, stiu, trenul cu care vom continua nu are decat 113 ani si si-a depasit si el bugetul si deadline-ul la constructie.

De la Micul Scheidegg se poate vedea Fecioara. Filistinilor chiar credeati ca l-am amintit doar ca sa ne dam mari!
Ca si observatie, pe zonele in care ajunge soarele, pana la 2,500-2,900m creste iarba, iar apoi incep zapezile vesnice si ghetarii permanenti, care sunt strabatuti frecvent de sisturile ascutite ale muntilor. Peisajul in acesta zona este diferit de ce se poate vedea in Carpati; aceasta zona alpina este, dupa parerea mea mai spectaculoasa: este mai potrivnica, mai neprimitoare, mai salbatica, mai maiestoasa.

In partea a doua a ascensiunii, am schimbat trenul si am inceput sa studiem sistemul digestiv al Capcaunului si apoi, pentru comparatie, al Calugarului. Nu, in Fecioara nu se merge, nu va ganditi la prostii.
Lasand la o parte ironiile ieftine, este fascinant cum au reusit sa sfredeleasca roca pentru a monta cale ferata. Aceasta linie, denumita Jungfraubahn, a fost construita in jur de 1896 si urca prin tunel 1,100m. In munte sunt doua opriri, in care se iese cumva la suprafata in peretele lateral al stancii (odata in mijlocul Northen Eigerwall-ului) si apoi sub Mönch (de unde se vede ghetarul).

Punctul terminus al calatoriei este la Jungfraujoch (auto-intitulat Top of the Europe ... probabil de catre un tip de la marketing in pericol de a fi concediat pentru consum excesiv de alune si cafea), un colt stancos intre Jungfrau si Mönch... de fapt trenul se termina undeva in mijlocul lui unde este un complex urias cu ... restaurantul Bollywood. Pana sus se urca cu liftul la asa numitul Sphinx Obsevatory.
In imagine, luata de sus, se poate vedea Great Aletsch Glacier. In centru este asa numita Konkordiaplatz (care desi pare neteda ca Piata Victoriei sta calare pe 1000 de metri de gheata). In fundal se pot vedea varfuri din partea sudica a Alpilor Bernezi, a caror denumire, din respect pentru sanatatea limbii noastre latine le voi omite.

Din complex se poate iesi si te poti plimba pe ghetar. In spate, in centru este Jungfrajoch, pe varful caruia troneaza observatorul Sphinx (3,571m). In stanga este Fecioara. Oamenii nu ii cunoastem, dar presupunem ca sunt de treaba.

Desi esti la 3500 de metri muntii din jur tot mai au 700 in rezerva ca sa te faca sa te simti infim. Cred ca in cazul de fata se vede Finsteraarhorn 4272m (varful cei mai inalt din Alpi Bernezi); pentru romani se poate citi Varful Intunecat sau Negoiu (ce mica e lumea, nu?)

Daca tot suntem la 3500 de metri, avem o gramada de apa sub noi (e fascinant ... unii nu stiu sa inoate) si te poti plimba... de ce nu ai face-o. Mai ales ca peisajul este mirobolant (nu stiu ce inseamna, dar suna inteligent). In poza se vede ceea ce se vede daca arunci o privire asupra varfului Jungfrau - Fecioara. In partea stanga, intre varful principal si cel secundar este traseul de baza. Din nou putem afirma ca oamenii din poza sunt de treaba.

Nu se poate sta mult la altitudini mari. Te apuca ameteala. Pretul biletului de intoarcere, daca ratezi trenul potrivit, e ametitor. Ne-am dat jos la Micul Scheidegg, unde intre timp au navalit indienii; nu, nu aia cu restaurantul Bollywood, ci amerindienii lui Winettou si Geronimo. In fundal, pentru a va demonstra ca poza este din locurile vizitate, am atasat in Photoshop, de la stanga la dreapta peretele nordic al Capcaunului (dudes, peste 1000 de metri verticali si negri...) si varful Calugarului. Fecioarele nu apar in pozele cu indieni.

Ziua 2, excursia 2. Valea Lauterbrunnen - Cascade.

Dat fiind ca unii dintre noi sunt mosi (nu dam nume: Cornel) si au probleme de sanatate si nu pot face trasee cand se duc in mijlocul unui masiv asa misto, mergem sa vizitam valea alaturata, in care se afla statiunea Lauterbrunen (Laute = multe, brunnen = fantana).
Asta e o intr-o vale inconjurata de pereti (Lauterbrunnen Wall) de cateva sute de metri si lungi de 8km de unde pica apa. In fundul vaii se poate vedea tripleta Capcaunul - Calugarul - Fecioara (ati observat cum se insinueaza mereu Calugarul langa Fecioara pentru a o feri de Capcaun?), plus cateva varfuri noi, pe care fiindca nu le-am cucerit, nu le vom numi.

De pe peretii amintiti, din cand in cand, des, pica apa. Sute de metri (aviz Cascadei Cailor). Staubbach (poza de deasupra) pica chiar in mijlocul statiunii, astfel incat turistii nu trebuie sa se oboseasca sa mearga sa o vada.

Pentru a vedea o cascada si mai mare (Mürrenbach 430m) trebuie sa mergi un pic. Cu masina.

Final disclaimer: Acest post este primul dintr-o succesiune ce va va tine cu sufletul la gura. In episoadele urmatoare veti afla cum s-au descurcat eroii nostri prin hatisurile muntoase elvetiene. Nu pierdeti episodul urmator!
Acest post nu isi permite sa se substituie jurnalului de calatorie. Acesta va aparea la o editura selectata prin licitatie in decursul acestui an.
Dupa cum este usor de observat, pozele si textele au autori diferiti. Daca va deranjeaza unul sau altul, pur si simplu ignorati-l. Este mai usor decat sa va enervati. La fel cum saraca Silvia a trebui sa ignore vaicarelile romanului (si sa mearga ca ochii melcului) si Jorge sa ignore romanii in general si voi puteti sa faceti la fel.

Generic:
text.... ala_negru
poze.... Laura

Nostalgie

2009-06-17T11:10:00.003+03:00

Multe etape se sfarsesc in aceasta perioada... devin nostalgica... dar imi amintesc mereu ca un sfarsit e un inceput :)

Bafta oricare ar fi acest inceput!!!

Cerdacul Stanciului

2009-06-12T18:09:00.003+03:00

Planuisem weekendul trecut o tura pe creasta Craiului...

dar lenea a invins si n-am ajuns decat pana la Cerdacul Stanciului...

Poate data viitoare ;)

Indignata :(

2009-06-03T23:09:00.003+03:00

Ati avut vreodata curiozitatea sa cautati pe unde au mai ajuns pozele voastre pe Internet? Eu am avut. Mare greseala! Pentru ca le-am gasit folosite fara permisiunea mea. Intr-un loc pastrasera poza asa cum era, in alt loc taiasera zona in care era scris numele meu. Si intr-un caz si in altul tot furt se cheama :(

Ma intreb fotografii profesionisti cum rezista cand totul se fura cu nerusinare.

O sa ajung in curand sa postez poze asa (sau poate sa nu le mai postez deloc):

Miros de vara

2009-05-24T21:30:00.003+03:00

Absenta...

2009-05-20T10:00:00.002+03:00

Detalii...

2009-04-22T14:13:00.005+03:00

unele timide ...

unele efemere ...

altele rezistente...

simple...

si frumoase...

amintiri din locuri dragi

Inca e iarna...

2009-03-26T13:52:00.004+02:00

Deci inca vreau la ski :)

Asa era sambata in Poiana Brasov:

Mergem si sambata asta?

Pe urmele lui Franz prin Viena

2009-03-02T09:59:00.008+02:00

Am vizitat Viena in pas alergator pe urmele lui Franz. Cred ca ne-am depasit recordul personal la vizitat-viteza :) Vroiam sa vedem totul in 4 zile si apoi sa mergem si la Salzburg, dar cum planul de acasa nu se potriveste intotdeauna, la Salzburg nu am mai ajuns.

Prima vizita: Palatul Schönbrunn

O imensitate de palat care trebuia sa rivalizeze cu Versailles-ul francezilor, dar nu le-au ajuns banii... eh.. ghinion! Eu zic ca e impresionant chiar si asa. Se viziteaza numai o mica parte din camerele castelului, dar e destul cat sa iti faci o idee despre cum traiau imparatii si sa iti inchipui ce insemna sa locuiesti acolo. Mi s-a parut amuzant ca in camera de bal multe fete nu se puteau abtine sa nu danseze. Unii baieti in schimb se gandeau la ce fotbal se putea juca acolo :))

Gradinile mi-au placut enorm. Erau pline de zapada: mi-am si imaginat un sanius pe dealul din spatele castelului. Din poze am vazut ca si vara arata superb - daca va plac florile. Sus pe deal, cu vedere la palat/iaz si gradini/oras e o cafenea tare frumoasa pe dinafara (nu stiu cum e inauntru).

Tot aici e si gradina zoologica. Franz nu a vrut sa o viziteze, dar cica e foarte frumoasa. Poate data viitoare ajungem si acolo...

Muzeul de istorie a artei, Kunsthistorisches:

O cladire impresionanta a carei constructie a durat 20 de ani. Inca de la inceput scopul cladirii a fost acela de a gazdui colectiile de arta ale familiei de Habsburg. Fata in fata cu Muzeul de istorie a artei este o cladire identica in care se afla Muzeul de istorie naturala. Timpul era limitat asa ca am ales sa vedem arta (cei care au vazut si Muzeul de istorie naturala spun ca merita si acesta vizitat).

Recunosc ca in interiorul muzeului mi-a placut mai mult cladirea decat arta. Nu am putut insa ramane indiferenta la salile cu exponate de istorie egipteana, romana si greaca. Eu prefer impresionistii (pe care ii gasiti la muzeul Albertina), dar daca va plac picturile de Rubens, Raffaello, Velázquez, Caravaggio, Vermeer, acesta e muzeul pe care il cautati in Viena.

Franz s-a plimbat hai-hui pe strazile din centrul istoric. I-au placut:

cladirea parlamentului si statuia Pallas Athena - anul trecut au sarbatorit 90 de ani de la proclamarea republicii:

Teatrul National, Burgtheater:

primaria in fata careia in timpul iarnii e patinoar si vara se tin concerte in aer liber:

catedralele (sunt multe, diferite si deosebite): le-a admirat pe exterior, pe interior, s-a urcat in turn:

cladirea Operei de stat, Palatul Hofburg (unde a aflat cate ceva despre Sisi, a vizitat apartamentele regale si a vazut o gramada de servicii de masa), parcurile, strazile din centru unde la fiecare colt e cate o casa monument istoric etc.

Franz a si iesit un pic din centru. A vrut sa urce in turnul Dunarii: un turn mare si urat aflat pe insula Dunarii chiar langa United Nations Office (arhitectura moderna cu multe geamuri care nu i-a placut). I-a placut insa cafeneaua din turn pentru ca se rotea si in douazeci si ceva de minute vedeai o priveliste panoramica. Totusi cam departe de centru ca sa vezi ceva interesant.

Franz a vrut apoi sa vada cum traiesc oamenii in comuniune cu natura in oras. Asa ca a dat o fuga pana la casele Hundertwasser. Tare ciudate, dar vesele - fiecare apartament are culoarea lui. I-a placut ideea lui Hundertwasser de a construi ceva neregulat: fara colturi, cu dimensiuni diferite la orice privesti, cu arcade si stalpi strambi, cu podele valurite (inca se mai intreaba cum de nu se impiedica oamenii de acolo) si cu desene ce par facute de copii pe pereti.

Exista si un muzeu la KunstHaus:

I-a placut si vremea in Viena, ningea ca in povesti:

I-a placut restaurantul argentinian de vis-a-vis de opera, snitzelul vienez imens dar foarte fraged, ciocolata cu martipan :)

A fost dezamagit de turul cu autobuzul: Hop on - Hop Off. Stia de la Scot (scotianul) ca la Edinburgh merita acest tur. Asa ca l-a incercat si la Viena. Dezamagitor: ghid audio (poti dormi linistit cu vocea aceea monotona sunand in castile care ba merg, ba nu merg), viteza destul de mare pentru a putea admira ceva in jur si destul de scump. Mai bine cu autobuzul sau cu metroul vienez.

L-am prins in ultima zi in fata catedralei St. Stephan si i-am facut o poza: Franz va saluta din Viena

Ceai la Cotroceni

2009-02-10T11:45:00.010+02:00

Aseara am fost sa bem un Ceai la Cotroceni. Pentru ca am fost rugata sa spun cum mi s-a parut, o sa intru un pic in detalii. Habar nu aveam unde mergem, habar nu aveam la ce sa ne asteptam.

Am intrat in curtea unei case fara firma (noroc ca prietenii nostri mai fusesera acolo, ca eu nu nimeream singura). Am coborat pe niste scari inguste, cu pereti jilavi, intr-un subsol cu miros greu de mucegai (mi-am amintit de studentie, cand in Jack curgea apa pe pereti). Recunosc ca prima impresie nu a fost foarte buna.

Ne-am asezat (se sta pe un soi de perne puse direct pe jos) langa o masuta mica pe care erau o lumanare, un clopotel si doua meniuri. M-am uitat in jur: lume relaxata care parea sa se simta "ca acasa" si sa se bucure de atmosfera romantica creata de lumina slaba a lumanarilor si de muzica ambientala ce se auzea in fundal.

Am deschis meniul si am inceput sa citesc cu ochii mijiti in lumina palpaitoare. Totul suna bine. Vroiam ceva care sa nu contina ceai verde sau negru, ceva aromat si dulceag. Mult prea vagi criteriile de cautare asa ca tare greu de decis. Ne-a luat o vesnicie sa ne hotaram ce vrem. Eu am ales solutia cea mai simpla: cand m-am saturat de citit, am lasat meniul sa se deschida singur si mi-am ales ceva de pe pagina respectiva. Am nimerit la 'neceaiuri' (cica nu contin nu-stiu ce substanta din frunza de ceai), dar care, dupa parerea mea de om fara pic de experienta in domeniu, tot ceaiuri erau (adica o zeama aromata de ierburi :P ). Am ales bine: un 'neceai' cu o aroma divina de flori (se numea 'sweet lily' ;) ), asezonat cu prajiturele japoneze.

Recunosc ca am trecut foarte repede de prima impresie si m-am simtit foarte bine. E un loc aparte (foarte diferit de cluburile cu care sunt eu obisnuita), fara fum de tigara, fara muzica tare si cu atmosfera relaxata si relaxanta. Il voi mai vizita cu siguranta.

PS: poza e facuta la Barcaciu intr-o seara in care eram doar 2 oameni acolo, dar cred ca se potriveste un pic atmosfera

Away

2009-02-09T18:22:00.006+02:00

"Kicking empty cans
Just around the corner
Maybe you look on me
As a lonesome mourner
While i'm drifting off
Along distant shores
Think i'm nothing but this tin
Because i don't feel anymore"

Deine Lakaien - Away

PS: Un nou concert care promite mult - Deine Lakaien. Eu as merge... voi?

Pentru ca...

2009-02-04T10:07:00.002+02:00

... imi e dor de iernile de altadata, cu frig si rasete de copii, cu omatul ce scartaie sub picioare, cu batai cu bulgari, oameni de zapada si flori de gheata la ferestre,

... vremurile s-au schimbat, iernile nu mai au zapada si copiii prefera sa stea in fata calculatorului,

... sunt cam melancolica astazi.

Am racit :)

2009-02-01T20:26:00.002+02:00

Va intrebati de ce-s asa fericita ca am racit? Pentru ca am racit la munte, unde era zapada proaspata din belsug. Totul era alb si inghetat.

Din pacate nu se vedea nimic in sus.

Asa ca ne-am concentrat pe detaliile din jurul nostru.

Vreau...

2009-01-26T16:26:00.010+02:00

Ufff... ce ma enerveaza vremea asta calda si ploioasa. Vreau sa ma bat cu zapada si sa-mi inghete nasul si mainile si obrajii! Vreau sa simt gerul si sa scartaie zapada sub picioare! Vreau chiciura in copaci! Vreau macar un pic de ninsoare! Si mai ales: le vreau ACUM!

PS: si n-ar fi rau sa fiu la munte

Da, Doamne, iarna

2009-01-09T12:23:00.003+02:00

Da, Doamne, Iarna

de Tatiana Stepa

Imparte, Doamne, cu mine durerea
Din lacrima care te striga
Si da-mi alinarea si da-mi mangaierea
Imparte cu mine durerea

Imparte, Doamne, cu mine tacerea
Ce noaptea se lasa pe ploape
Cand somnul sau moartea sunt tot mai aproape
Imparte cu mine tacerea

Da, Doamne, iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine

Imparte, Doamne, cu mine tradarea
cu care ma acoperira
Sterge-mi din lacrima chinul si sarea
Imparte cu mine tradarea

Imparte, Doamne, cu mine minciuna
Zvarlita pe singuratate
Si liniste pune acum peste toate
Imparte cu mine minciuna

Da, Doamne, iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine

Imparte, Doamne, cu mine iubirea
Risipa ursita risipei
Si lasa uitarea la marginea clipei
Imparte cu mine iubirea

Imparte, Doamne, cu mine tristetea
De-ati pune pe umeri povara
Durerii tacerii, minciunii tradarii
Imparte cu mine tristetea

Da, Doamne, iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine

Da, Doamne, iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine

Lectia de orientare

2009-01-06T09:35:00.004+02:00

Cica acea creasta care se vede in stanga ar fi Piatra Craiului. Alte pareri? Ce se mai vede in poza asta? :)

Precizare: poza e facuta de pe varful Toaca (Ceahlau). Duraul era in vale undeva in afara pozei in dreapta.

LE: hehe... si am aflat: sunt Calimanii (ceea ce se potriveste mai mult cu amintirile de la fata locului) :)

Ceahlau

2009-01-05T10:43:00.011+02:00

Primul post din acest an il incep cu o hotarare. Mi s-a spus ca blogul asta contine prea putine imagini (si prea prelucrate) si mult prea putine cuvinte. Asa ca incerc sa scriu mai mult (o sa fiu si mai plictisitoare :P ) si sa prelucrez cat mai putin pozele (asta e tare greu).

Ca de obicei revelionul l-am petrecut la munte. De data asta in Ceahlau. Am fost intrebati "de ce Ceahlau?". Pai, de ce nu? In primul rand ca nu mai fusesem niciodata acolo. In al doilea rand ca Dochia e cabana sus in varf de munte. In al treilea rand ca habar nu avem in ce ne bagam ;) Abia dupa ce am facut rezervarea si am platit avansul am inceput sa cautam si informatii despre drum, despre cabana, despre traseele din imprejurimi. Si tot ce am gasit era negativ: ca se ajunge greu din Bucuresti (nu-s trenuri, nu-s autobuze etc), ca traseul e destul de greu, ca la Dochia e mizerie, mancare proasta si se asculta manele, ca nu au apa etc. Dupa asa informatii speram ca macar vremea sa fie buna ca sa avem si noi de ce ne bucura.

Cu inima indoita, pe 29 decembrie am luat trenul spre Bacau. Intercity... 5 ore si ceva pana la Bacau... acceleratul face mai putin :P . Plictiseala mare dar macar mergeam la munte. Pe masura ce ne apropiam de Bacau zapada era din ce in ce mai mare. Incepusem sa ne intrebam cum o sa urcam pana la cabana. Stiam ca traseele sunt batute dar totusi... La Bacau ne asteptau prietenii din zona. Am facut ultimele cumparaturi, am mancat o inghetata (miam), am inghesuit bagajele si ne-am suit in masini.

Noaptea am petrecut-o in Ludasi la parintii prietenilor nostri (Multumim! Multumim! Multumim!!! ). Aici ni s-a ridicat moralul: ninsoare si zapada multa, case impodobite de Craciun si cu turturi imensi la streasini, gerul care pisca obrajii, caldura sobei (langa pisica ;) ), 'poale-n-brau' abia scoase din cuptor, si cate si mai cate. O minunatie! Nu ne-am mai fi dat dusi.

Pe 30 cu noaptea-n cap am plecat catre Izvorul Muntelui. Un mic stop in Piatra Neamt sa schimbam masinile (multumim soferilor ca ne-au scos din incurcatura :) ) si pe ici ti-e drumul. La 11:30 eram gata de traseu: Izvorul Muntelui - Lutu Rosu - Piatra cu Apa - Dochia. Am platit taxa de intrare in parc ( 7 roni pt adulti si 3.5 pentru elevi si studenti), ni s-a facut instructaj (nu era necesar dar cred ca e o initiativa buna), ni s-au dat harti si pungi de gunoi (desi aveam deja si unele si altele) si am pornit urcusul.

Vremea era superba, cu zapada din belsug. Traseul e foarte bine marcat si amenajat, cu multe balustrade si cu panouri de informatii destul de interesante (motiv bun de opriri dese), cu puncte de belvedere din care nu-ti mai vine sa pleci. Traseul e de 3ore si jumate, destul de simplu (urcare prin padure) dar noi am lalait-o vreo 5 ore ca nu ne grabea nimeni si nimic. Si bine am facut. Sus era un vant de te darama din picioare, si un ger de abia puteai respira. Ultima parte (dupa iesirea din padure) nu a fost deloc placuta.

Asa ca am ajuns si ne-am varat in cabana de unde am iesit numai pentru a face cateva poze la apus (nu prea multe ca inghetam aproape instantaneu).

A doua zi dimineata la ora 7 eram in picioare pentru a poza rasaritul. Nu puteam rata asa ceva. Privelistea era prea frumoasa, chiar daca nu era nici un nor. Cam asa se vedea de la iesirea din cabana:

Si cat va chinui cu poze de la rasarit o sa va spun si parerea mea despre cabana Dochia. Nu pot face comparatie cu ce era inainte pentru ca, asa cum am zis, e prima oara cand mergeam in Ceahlau, dar pot sa spun cum mi s-a parut.

E relativ curata pentru o cabana aflata sus pe munte, fara drum de acces. Problema de baza a fost ca nu aveau apa (inghetase ceva: conducta, pompa - nu am inteles exact) lucru care e de inteles la altitudinea aia si la gerul de afara. Totusi faceau tot posibilul sa tina cabana curata, lucru destul de complicat fara apa la toaleta.

Mancarea a fost multa (2 pranzuri si 2 mese festive), o parte gustoasa (tochitura moldoveneasca, ciorba de pasare), o parte mai putin gustoasa, o parte a papat cutu (slanina sau ceva asemanator).

Muzica (era cineva ingrozita ca va asculta numai manele): in timpul zilei erau cantece de cabana. In noaptea de revelion muzica a fost dictata de grupul majoritar: multa muzica populara, cateva manele (mult prea multe pentru gustul nostru), niste disco si, cand grupul dansatorilor s-a retras, pop, rock, folk ca sa ne simtim si noi bine.

Un mare plus a fost modul de plata: s-a facut calculul pana la ultimul banut. S-au calculat separat fiecare fel de mancare de la fiecare masa si fiecare noapte de cazare si am ajuns sa platim cu 100 roni mai putin decat era pretul pe care il estimasera la pachetul de revelion. O supriza mai mult decat placuta.

Cam atat astea au fost impresiile despre cabana Dochia. Mult mai bune decat ne asteptam dupa ce citisem impresiile altora. Ar fi fost mult mai bine daca aveau si apa. Totusi privelistea merita toti banii si face ca toate minusurile sa devina insignifiante (pentru mine).

Si cum vremea a tinut cu noi in prima zi am urcat pe Toaca sa ne zgaim pana departe.

Soare puternic, zi clara, ce puteam vrea mai mult. Eu stiu: vreau o pereche noua de ochelari de soare, ca astia vechi nu fac fata la asa ceva.

Nu stiu cine e in poza asta dar e bine pentru a va da seama de proportii. Sper ca vedeti persoana din poza.

Noroc ca aveam crema ca altfel am fi aratat toti ca niste ratoni dupa ziua asta.

La Schit aveau apa asa ca i-am vizitat. Am fost surprinsi de confortul pe care il au acolo, desi auzisem de scandalul de acum 2 ani. Nu intru in detalii ca nu merita.

Dar la cabana ne astepta pranzul asa ca nu am zabovit prea mult.

Pentru siesta ne-am plimbat un pic in stanga si in dreapta.

Dar zapada mare si vantul puternic i-a intors si pe cei mai temerari dintre noi.

Si ca sa nu ne para rau ca plecam, pe 2 ianuarie vremea s-a schimbat.

Va doresc un 2009 fericit, plin de sanatate, bucurii, dragoste si realizari!!!

Sarbatori fericite!

2008-12-22T23:20:00.002+02:00

Bulgaria 2008

2008-12-11T10:51:00.004+02:00

Pentru ca asa suntem noi incapatanati si le facem pe toate pe dos, am inceput iarna calendaristica la mare, la vecinii nostri bulgari. Habar nu aveam la ce sa ne asteptam de la litoralul bulgaresc (nefiind prea mari iubitori de mare nu ne-am pus problema pana acum sa mergem la bulgari pe litoral), dar am fost placut impresionati (probabil pentru ca era iarna si deci destul de pustiu :) ). Ne-am cazat relativ ieftin la un hotel din Balcik situat foarte aproape de mare. Si cand zic foarte aproape inseamna ca prin geamurile de termopan auzeam valurile si dimineata cam asa se vedea de la noi de pe balcon (da, stiu ca poza e miscata dar nu m-am carat cu trepied dupa mine):

Am aflat cu stupoare ca o parte din litoralul lor are faleze si nu plaje (v-am zis deja ca habar nu aveam unde mergem). In Balcik, sincer, nu stiu unde se poate face o baie in mare pentru ca malul e stancos sau plin de stabilopozi (triunghiulari :) ).

Fiind iarna era plin de pasari. Multi cormorani (cred ca asa se cheama) care isi uscau penele la soare chestie care ma amuza enorm (nu ma intrebati de ce).

"Castelul" reginei Maria e superb si mai frumoasa este gradina botanica ce il inconjoara. Ma intreb cum arata vara daca mie mi-a placut atat de mult iarna.

Si pentru ca am avut destul timp la dispozitie ne-am plimbat si prin imprejurimi. Nisipurile de aur si Albena par a fi clasicele statiuni de la mare. Si totusi plaja e mare, nisipul e fin si curat (chiar si iarna), hotelurile par bine intretinute. Am inteles de ce atatia romani prefera sa mearga aici vara.

Mi-a placut la capul Kaliakra. E impresionant sa vezi asa o forma stancoasa inalta ce rasare din mare. E fain si contrastul facut de stanca rosie cu marea azurie.

Faptul ca pe aceasta limba de pamant mai vezi inca ruine batute de vantul rece, sarat si umed adauga un plus de mister.

Concluzia e clara: merita vazut!

Barcaciu 2008

2008-11-23T21:37:00.003+02:00

Cu un chef nebun de aer curat am ignorat avertizarile meteo si am pornit joi dimineata catre Fagaras. Am lasat masina la Poiana Neamtului si un pic dupa ora 16 eram deja la Barcaciu. Priveliste superba... vreme buna... toata lumea era a noastra.

Apusul ne-a lasat fara cuvinte

A doua zi a inceput cu un pic de ninsoare si ceata asa ca am pornit catinel catre cabana Negoiu (in vizita). Nu a trecut mult si norii s-au ridicat si am putut admira peisajul in toata splendoarea lui. Am vazut si niste cocosi de munte dar am fost prea socata ca sa apuc sa le mai fac si poze. Poate data viitoare.

Sambata avertizarile meteo s-au adeverit. A nins ca in povesti. Totul a devenit alb imaculat. Mi s-a amintit de ce iarna e anotimpul meu preferat :)

De asta vara

2008-10-22T14:17:00.006+03:00

Cateva poze din orasele pe care le-am vazut vara asta.

Cluj - nu va lasati speriati de blocajul de pe Feleac. Clujul merita vazut.

Catedrala Ortodoxa si statuia lui Avram Iancu

Teatrul National

Mi-au placut in special stradutele pietonale din centru.

:)

Targu Mures - a doua oara aici dar la fel de incantata.

Bulevardul central si Catedrala Ortodoxa

Consiliul Orasenesc

Nu pot sa nu fac reclama bibliotecii Teleki-Bolyai. E uimitoare ideea ca o biblioteca inca publica are carti unicat pe care oricine are voie sa le consulte.

Eu nici nu am avut curajul sa ating cartile de aici. Sunt comori prea importante pentru a fi irosite.

Timisoara - incredibil cate parcuri si spatii verzi are acest oras.

Catedrala Mitropolitana

Piata Unirii

Cladirile din centru sunt frumoase, chiar daca nu sunt recent renovate.

Culori de toamna

2008-10-20T11:17:00.008+03:00

Pentru relaxare ni s-a propus sambata o plimbare mica prin muntii Baiului. Am acceptat bucurosi propunerea si la ora 6 eram in tren. Am coborat in Valea Larga de unde am inceput sa urcam pe Valea lui Bogdan/Fruntea lui Vasai. Un pic de urcus pieptis si am iesit deasupra padurii unde ne astepta o priveliste de toata frumusetea. Toamna si-a intrat pe deplin in drepturi iar culorile naturii sunt superbe.

Cand am trecut de Vf. Razoare au inceput sa iasa si Bucegii din nori.

Vremea era mult prea buna de plimbare asa ca am renuntat la ideea de a prinde personalul si ne-am continuat drumul spre Baiul Mare...

unde am facut pauza de masa si de admirat privelistea...

si evident de facut poze la tot ce era in jur

Ne-am hotarat cu greu sa coboram (noroc cu vantul care era cam rece).

Dar si coborarea a fost printr-o padure superba.

Rodna 2008 sau reteta unui concediu reusit

2008-09-16T23:17:00.004+03:00

Facut rost de una bucata harta buna a Rodnei... recomandata harta Muntii Rodnei - ghid turistic, autori: Andrei Beleaua, Petru Lucian Goja, Dinu Mititeanu, editura Bel Alpin. Folosit cu succes... bine facuta... recomand mai departe.

Luat apoi bagajele in spinare si urcat in trenul de Vatra Dornei (se poate si varianta cu Viseul de Jos dar mai fusesem pe acolo). Daca bagajele sunt destul de grele, se doarme cu spor... daca nu, se doarme iepureste cu un ochi la bagaje. Eu dormit iepureste :(

Dupa o noapte lunga in tren, luat autobuzul de la Iacobeni catre Carlibaba. Aflat cu surpriza ca de la Carlibaba pana la Gura Lalei sunt cam 13-15km. Apucat de facut cu mana la soferi... un camion... o dacie papuc... un jeep... noi mers in continuare pe jos... facut cu mana in continuare... stupoare: opreste o Octavia si ne ia. Fericire mare, nu mai mergem pe jos. Din pacate soferul nu e din partea locului, nu stie unde e Gura Lalei... nici noi nu stim... uitat pe harta... e inainte de un sat numit Sesuri... cautat indicator de intrare in sat... si mers... si mers... indicator nicaieri... mers prea mult... multumit sofer Octavia (profund recunoscatori) si dat jos la niste case... aflat ca trecusem de Gura Lalei... facut stanga imprejur si mers vreo 7km pe sosea... ajuns la drumul forestier... alti 7 km in fata... mers juma de ora si cedat nervos... o ora de somnic in iarba... luat rucsacul in spinare si plecat mai departe.

Mai odihniti... drum frumos... urcus prin padure... in final ajuns la Lala Mare... lac, priveliste... relaxant.

Pus cort la Lala Mica... uitat dupa capre... speriat de capre... speriat capre... facut nani... trezit inainte de rasarit...

... pozat rasarit...

... pozat altele in lumina rasaritului...

... luat rucsacul in spate, urcat Ineul si apoi 5 ore pana la Gargalau.

... plecat dimineata de la Gargalau catre La Carti...

... admirat culorile...

... papat multe afine...

... pus cortul si multumit ca nu ia apa de la multa ploaie... dimineata trezit cu soarele in ochi...

... strans repede si plecat catre Pietrosu'

... cautat Milka...

... relaxat pe malul Iezerului...

... coborat in Borsa. Gata!

Retezat 2008

2008-08-24T23:55:00.004+03:00

Ziua 5: Bucura - Lacul Pietrele - Gentiana - Pietrele

Dimineata zilei a 5 a am pierdut-o pe la Bucura cascand gura :) Ne-am strans cortul si pe la pranz am plecat catre Pietrele.

Nu pun aici pozele cu vacile de la lacul Pietrele sau cu vatra de foc de jnepeni facuta de ciobani la Bordul Tomii pentru ca arata prea urat :( Dar ma intreb iar, cine strica mai mult in aceasta zona: ciobanii sau turistii?

La Pietrele era plin. Locurile de cort, si asa putine si proaste, erau ocupate. Casutele erau si ele ocupate. Dar am avut noroc sa gasim o camera la Stanisoara. Am fost uimita de conditiile destul de bune oferite pentru un pret nu foarte mare de cazare.

Ziua 6: Pietrele - Valea Stanisoara - Retezat

Ne-am preparat masa de dimineata la primus in fata vilei, urmariti atent de un animalut mic, mic de tot. Nu prea stiu ce soi de soarece e (lumea zice ca ar fi chitcan), dar era tare curajos si simpatic.

Am pornit apoi prin Valea Stanisoara catre Varful Retezat. Ca si in celelalte zile soarele ardea destul de puternic asa ca ne-am bucurat de umbra padurii si de apropierea apei.

Am admirat privelistea indelung :)

intr-o parte

si-n celalta

Si ne-am intors relaxati la Pietrele

Retezat 2008

2008-08-20T12:12:00.006+03:00

Ziua 3 - Pietrele - Lacul Pietrele - Bucura

Ne-am hotarat sa ne mutam tabara la Bucura. Zis si facut. Stiam ca traseul e usurel asa ca planuiam si o urcare pe Peleaga in aceeasi zi. Dar, in loc de 3 ore si jumate pana la Bucura am facut 5. Motivul: soarele puternic care ne-a naucit si ne-a facut sa ne oprim si sa ne ascundem la fiecare colt de umbra. Niciodata pana acum nu mi-am dorit sa ma ploua la munte. Totusi acum mi-am dorit cu ardoare(!) acest lucru.

Abia cand am ajuns in Saua Bucurei au aparut cativa nori... dar eram deja storsi asa ca am renuntat la planul cu urcarea pe Peleaga :(

La Bucura era multa lume... aproape 60 de corturi. Surprinzator (sau nu) cred ca jumatate din ei erau straini. Atmosfera relaxata si relaxanta daca reuseai sa faci abstractie de tantari.

Ziua 4: Bucura - Judele

Ziua a patra a inceput cu acelasi soare puternic si cer fara nori. Asa ca, dati bine cu crema, aceia dintre noi care inca nu eram arsi inca de tot am pornit catre Judele.

Planul era simplu: urcat sa vedem valea de sus...

admirat natura...

si apoi coborat la afine langa unul dintre lacuri.

Va urma

Retezat 2008

2008-08-19T10:16:00.008+03:00

Ziua 1: Ohaba de sub piatra - Carnic - Pietrele

Dupa o noapte aproape nedormita, petrecuta intr-un accelerat fara lumina, cu 8 oameni si cativa (nici nu vreau sa stiu cati) gandaci in compartiment am ajuns in Petrosani. Rupti de oboseala ne-am suit intr-un personalul in care am reusit in fine sa dormim un pic. Spre usurarea noastra la Ohaba de sub Piata ne astepta microbuzul. Asa ca la ora 10:30 eram deja la Carnic. De aici pana la Pietrele doar o aruncatura de bat... de vreo doua ore :) Ne-am cazat la o casuta (inca sunt in stare destul de buna) si am pus coltu-n perna... si ne-am mai trezit seara pentru a ne delecta cu bunatatile locului.

Ziua 2: Pietrele - Valea Rea - Portile inchise - Galesu - Taul dintre brazi - Pietrele

Vecinii nostri de casuta s-au trezit la 7 ca la 8 sa plece pe traseu asa ca, vrand - nevrand, la ora 9 plecam si noi de la Pietrele. Am ratat intrarea in traseu asa ca am ajuns pana la Gentiana si de acolo am coborat spre Valea Rea. Am aflat a doua zi ca vor sa inchida accesul turistic in aceasta vale si de aceea nu au mai reinnoit marcajele... ideea nu e chiar rea tinand seama de numarul mare de turisti, dar cu stanele cum ramane? Nu de alta dar, in partea superioara a vaii, un cioban lua jneapan uscat pentru foc si oile pasteau in voie. Oare turistii strica atat de mult?

Din Valea Rea am urcat spre Saua Zanoagelor si de acolo in sus. Asta cred ca e Taul Adanc...

Punctul de mare interes al traseului era Portile Inchise. Nu mai fusesem pe acolo si auzisem ca e unul dintre cele mai frumoase trasee din Retezat... nu am fost dezamagiti.

Am admirat taul Tapului indelung.

Din cat mai multe unghiuri.

Ca apoi sa coboram prin ceata la Galesu.

Am ocolit un pic spre Taul dintre brazi. Nu se putea sa il ratam.

Si ne-am intors la Pietrele obositi dar relaxati.

Va urma

Iron Maiden

2008-08-06T19:27:00.004+03:00

"Scream for me, Bucharest!"

Nu ma apuc sa scriu cronica de concert pentru ca se gasesc destule pe net, dar mai ales pentru ca nu am destule cuvinte sa spun cat de mult mi-a placut concertul de luni seara. A fost cel mai fain concert la care am asistat. Si cu asta am zis tot.

Si pentru ca sambata plecam in Retezat, pun si o poza:

Metallica

2008-07-24T20:53:00.002+03:00

"The Horsemen are drawing nearer
On the leather steeds they ride
They have come to take your life
On through the dead of night
With the four Horsemen ride
or choose your fate and die"

Asta pentru ca inca ma mai resimt dupa concertul de aseara. EXCELENT!

Din nou EL

2008-07-21T20:34:00.007+03:00

Imi(ne) era mult prea dor de Crai asa ca vineri dimineata ne-am luat cortul in spate si ne-am urcat in tren. Mai pe jos, mai cu caruta (multumim!) am ajuns la Plaiul Foii unde, surpriza, erau destul de putine corturi si surprinzator de putina galagie. Am luat-o catinel in sus spre Spirlea si apoi pe Lanturi. Cum lume era putina am avut conditii prielnice pentru admirat natura. Si Craiul nu ne-a dezamagit nici de data asta.

Am admirat de aproape cateva familii de capre negre.

Si le-am facut o gramada de poze.

In partea aceea de creasta nu era nimeni in afara de noi si capre (si - cum am aflat noaptea - niste soricei foarte flamanzi si fara pic de frica).

Din fericire refugiul este in stare buna (da, are usa si se si inchide). Din nefericire nu am putut sa luam a doua zi toate gunoaiele lasate de 'iubitorii muntelui' in jurul refugiului :(

Dupa o noapte in care a plouat cu galeata am avut surpriza sa ne trezim cu o priveliste de vis.

Asa ca ne-am uitat inca odata catre nord si am pornit-o pe creasta sudica.

Am gasit si prima floare de colt :)

Am mers destul de mult prin nor dar am avut si parte de priveliste.

Si totul era asa de verde...

Ca ne-am hotarat cu greu sa coboram in civilizatie.

Dar gandul mi-a ramas la EL

Scotia: Edinburgh

2008-07-15T23:05:00.007+03:00

Punctul de maxim interes in Edinburgh e evident castelul. Nu ai cum sa il ratezi!

E plin de turisti si deci trebuie si spectacol: :)

Merita sa cheltui 12 lire ca sa te plimbi prin castel.

Dar in afara de bine cunoscutul castel, Edinburgh-ul mai are multe de aratat. Sunt o gramada de cladiri istorice (si de cladiri mai noi dar construite cu cap pentru a se integra in peisaj).

Va place catedrala din poza de mai jos? De fapt in interior e un restaurant in stil modern. Nici urma de vitralii :(

Asta e un liceu... sa tot inveti aici. Doar ca nu are ferestre... pentru ca in partea cealalta era un peisaj superb (incluzand un cimitir in prim plan).

Asta e un monument nou... desi arata ca o ruina... pur si simplu e neterminat (si nu va mai fi terminat) pentru ca s-au terminat banii. Totusi e numit pompos National Monument.

Mai am o gramada de povesti despre Edinburgh dar ma opresc aici. Merita vizitat! E superb!

Scotia: Stirling

2008-07-13T23:59:00.007+03:00

"The one who holds Stirling, holds Scotland"

La limita dintre highlands si lowlands, Stirling e un oras medieval care a jucat un rol important in istoria Scotiei datorita pozitionarii sale geografice. Din punct de vedere turistic, orasul are foarte multe de oferit, pastrand la tot pasul urmele istoriei.

Mars Wark: fatada unei case in stil renascentist de prin 1569...

Castelul Stirling este impresionant.

Este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Scotia.

:)

Wallace Monument: terminat in 1869 in memoria eroului lor national, William Wallace (da, ala din Braveheart). In interior este un muzeu despre istoria si eroii Scotiei.

Vedere din varful turnului.

WhiteSnake si Def Leppard in Bucuresti

2008-07-09T13:21:00.007+03:00

Ieri la Romexpo a fost concert Def Leppard si WhiteSnake.

Deff Leppard

Recunosc ca nu ascultasem prea mult inainte.

Stiam cateva melodii dar nu-s nici pe departe fan al lor (desi muzica lor imi place).

Totusi au cantat bine dupa parerea mea neavizata.

Whitesnake stiam. Din pacate solistul m-a cam dezamagit - ma asteptam la mai mult de la un nume asa mare, chiar la varsta pe care o are. A alergat (jos palaria), a facut show (cam prea lasciv pentru cum arata in momentul de fata), dar de cantat... dar asta e doar parerea mea personala. Am auzit si oameni carora le-a placut.

Instrumentistii insa stiu meserie :)

Bucegi

2008-06-17T10:28:00.008+03:00

Am fost din nou in Bucegi (de data asta si cu baterie in aparatul foto :) ). Si pentru ca puteam face poze, in Busteni ne-a intampinat o ploaie si o ceata... :(

Am urcat pe Jepii Mici: "pana ne plictisim sau ne muram prea tare si apoi ne intoarcem". S-a dovedit ca suntem mai incapatanati decat ploaia.

Sus pe platou era doar nor. Nu ploua asa ca am decis: ramanem. Ne-am plimbat un pic ca magarii in ceata, fericiti cand vedeam mai mult de doua semne in fata.

A doua zi a fost vreme mai buna. Norii se mai ridicasera un pic si am putut sa vedem ceva in jur. Nu prea mult ca sa nu ne invatam.

Am coborat pe Jepii Mari (faina poteca pentru coborare).

Ne-am oprit si la Urlatoarea ca sa ne acomodam cu "civilizatia".

Cand e urmatoarea iesire la aer curat?

Penitenta

2008-06-03T11:40:00.003+03:00

Am fost in weekend la munte. Mai precis in Bucegi, la Omu. A fost superb. A fost relaxant.

Si ca sa nu apuce ala negru sa arunce cu noroi o sa va spun ca a fost si frustrant pentru ca mi-am uitat bateria de la aparatul foto acasa. Am carat insa trepiedul. Sunt un geniu, nu?

Am imprumutat un aparat de la cineva (multumesc!!!) si am tras repede 3 cadre in ceata :).

Concluzia: trebuie sa ma intorc cat mai repede (pana nu se topeste zapada) ca sa fac poze. :)

Doar un sat...

2008-05-23T19:39:00.002+03:00

Iezer-Papusa

2008-05-09T22:21:00.010+03:00

Alta zi, alta plimbare. Am plecat cu masina de dimineata si am lasat-o in fata la Voina, hotarati sa ajungem in ziua aia la refugiul de la lacul Iezer si sa ne si intoarcem.

Plecam noi voinici pe traseu, intinzand pasul ca sa scapam de multimea de gunoaie (ca doar, deh, oricine poate urca cu masina acolo la un gratar dar nu oricine poate sa si stranga dupa el). Cand in fine ajungem destul de departe de Voina (cam un sfert de ora - douazeci de minute :P ) urmele multimii de fripturisti incep sa se piarda. "Gata! Am scapat! De acum o sa vedem numai frumusetea naturii" ne gandeam noi. Da' de unde! Am mai avut de mers inca o ora (sau asa a parut) prin zona de exploatare forestiera. Legala sau nu, arata oribil.

Intr-un final parasim drumul, trecem apa (mare ca doar e primavara) si ne apucam de urcat... prin padure. O padure frumoasa, deasa si verde. Excelent! Se auzeau numai pasari, nimeni in jurul nostru (dupa experienta din iarna cu ursul am avut grija sa vorbim tare ca sa nu fie nimeni in jurul nostru in padure), o spendoare. Si urcam... si urcam... si urcam... cand tocmai incepeam sa ne plictisim de padure ajungem si in golul alpin.

Aici inca mai era zapada iar pe unde se topise erau mii (nu exagerez) de branduse. Privelistea era superba. Am continuat sa urcam pana cand ni s-a facut lene, cand am papat si am tras un pui de somn la soare. La refugiu nu am ajuns (asa-i cu oamenii lenesi, lasa pe data viitoare) dar Iezerul ne-a placut. Pare mult mai... neumblat, pustiu, salbatic... liber.

Plimbarica!

2008-05-06T14:04:00.004+03:00

Pentru cei ce asteapta poze din Retezat, imi pare rau dar nu am. Motivul e simplu: nu am mai mers in Retezat, ci am fost la tara. A fost ok si la tara... ne-am plimbat un pic prin imprejurimi, am dormit mult, am facut multe poze fara subiect, ne-am relaxat.

Azi pun cateva poze de pe Posada... dealul ala mare dintre Rucar si Podul Dambovitei pe care il boscorodeam pe vremea cand nu mergeam cu masina. De fapt daca stau bine sa ma gandesc boscorodeam multimea de soferi binevoitori care claxonau vesel... dar sa revin.

Acolo pe deal am vazut o caprioara (sau era cerb... nu stiu). Pana sa apuc sa il pozez a tulit-o asa ca am poze la fel de clare ca aia cu ursul. Oricum era simpatic. Si m-a mirat ca era foarte aproape de case. E adevarat ca era si mai aproape de padure.

A fost fain... era totul extrem de verde. Am gasit o casa veche de fan, foarte fotogenica si am pozat-o de zor.

De aproape

De mai departe

Din alt unghi

O sa revin si cu alte poze.

Paste fericit!

2008-04-26T22:54:00.001+03:00

Impresii din Cheile Dambovicioarei

2008-04-04T15:20:00.007+03:00

Am fost in uichend la tara, pe vestitul culoar Rucar-Bran. Eram cu niste prieteni care nu mai fusesera pe acolo si aveam cateva ore la dispozitie pentru a ne plimba. Ne-am hotarat sa ii ducem pe Cheile Dambovicioarei pentru ca sunt spectaculoase, sunt tipice zonei si nu necesita prea mare efort fizic. Din pacate nu stiu cat vor tine minte stancile abrupte si capra neagra pe care am vazut-o... au fost mult mai 'impresionati' de albia Dambovicioarei plina de gunoaie si de praful ridicat de multimea de masini (cu soferi care nu stiu decat sa claxoneze si sa mearga cu viteza). Si ma intreb: unde se duc banii care se iau ca taxa la intrarea in chei? E asa greu sa strangi gunoaiele, sa pui cate un tomberon ici-colo? Si mai mult... e asa greu sa strangi dupa tine cand te duci cu familia la un gratar?

Eram tentata sa spun ca e tipic romanesc, ca e plina tara de nesimtiti si de gunoaie, ca nu intereseaza pe nimeni... si totusi se poate si altfel: miercuri am fost la ski in Poiana Brasov si... surpriza... pe drumul de la Predeal la Parau Rece se strangeau gunoaiele... tot in Romania... tot in zona cu multi 'turisti'...

Invatatura e simpla: trebuie sa merg in locuri mai putin accesibile, mai putin populate, acolo unde maldarul de gunoaie nu a acoperit inca frumusetea naturii.

Inca se mai skiaza :)

2008-03-25T11:16:00.004+02:00

Am fost sambata la ski in Azuga. Sus zapada era super... jos aparusera pietrele. Lume putina... zi frumoasa... priveliste superba... relaxare... iarna inca nu s-a terminat pentru unii :)

Acum astept weekendul sa merg din nou la munte.

Flori de cais

2008-03-16T17:01:00.006+02:00

Mi-am recuperat aparatul foto de la service asa ca sunt fericita. Cum trebuia sa il testez si zilele astea a inflorit caisul din dreptul geamului meu am tras repede o serie de poze din care pun cateva si aici.

Piatra Craiului

2008-03-03T09:04:00.004+02:00

in ultima zi de iarna calendaristica

1 Martie

2008-03-02T11:04:00.004+02:00

Ultima zi a lui februarie anunta deja primavara in Piatra Craiului:

Primul martisor pe care l-am primit anul asta:

mai frumos de atat nu se poate!

Dorul meu de duca...

2008-02-26T09:48:00.005+02:00

Iar m-a apucat un dor de duca...

de dimineti reci si senine...

de aer curat si liniste sufleteasca...

Pe scurt: mi-e dor de muntii mei!

Recunoasteti personajul

2008-02-16T20:52:00.005+02:00

Se dau doua ipostaze:

De paza

Plictisit

Piatra Mare... re... reloaded

2008-02-10T20:32:00.001+02:00

Tura de weekend in Piatra Mare

Sambata: soare puternic si molesitor si multa lene asa ca...

admirat Brasovul de sus

admirat apusul

admirat privelistea

intrat in cabana la caldurica si mancarica si dormit indelung.

Duminica: ceata, vant si traseu cu si mai multa zapada asa ca... inghetat, inotat in zapada, inghetat...

Mai vreau!!!

Iarna la mare e superb...

2008-01-21T18:10:00.003+02:00

E relaxant, linistitor...

Plajele sunt pustii...

Poti sa iti limpezesti gandurile fara sa fii deranjat...

sau pur si simplu sa asculti valurile...

si sa admiri natura...

si nu numai.

Iarna in Bucuresti

2008-01-14T16:11:00.001+02:00

Nu am vazut niciodata Bucurestiul asa frumos. Chiciura din copaci, frigul si zapada face sa para totul mai pur, mai curat. Ma uitam zilele trecute fascinata in jurul meu... totul parea altfel. Si nu eram singura:

Parcurile erau ieri pline de oameni de toate varstele.

Toti se bucurau de zapada.

Peste tot erau numai rasete si voie buna.

Bineinteles ca exista si unii care vor zice ca e groaznic... ca e frig... ca e umezeala... ca e urat.

Ei pot sa ia un loc si sa astepte vara.

Povesti la gura sobei

2008-01-09T08:55:00.002+02:00

"Noptile de iarna, cu flori reci la ferestre
Ni le-amintim prin vreme, in haine de poveste"

"Povesti la gura sobei, doar ele rand pe rand
Mai pot sa ne aduca o primavara-n gand"

Povesti la gura sobei - Semnal M

PS pentru cine nu ma cunoaste: nu va lasati pacaliti de versuri, iubesc iarna, zapada si frigul. :)

Poveste de iarna

2008-01-04T11:50:00.001+02:00

A mai trecut un an... nu ma apuc acum sa-i fac retrospectiva ca nu am chef. Inca sunt sub influenta ultimelor zile ale lui 2007 si primelor zile ale lui 2008. Un sfarsit frumos, un inceput si mai frumos.

Vacanta de revelion am petrecut-o tot in Fagaras. De data aceasta la cabana Negoiu. Am mai facut acolo revelionul acum trei ani deci nu ma asteptam la nimic nou. Si totusi natura reuseste mereu sa fie diferita si sa ma uimeasca. :)

Anul asta am putut urca spre varful Serbotii. Zapada era mare, dar erau facute urme si nu am avut probleme.

A meritat efortul... privelistea a fost superba. "Se vede sau nu varful Negoiu? Sau e doar Negoiu mic?" Am auzit din nou discutiile astea si inca nu s-a gasit raspuns deci trebuie sa ne mai intoarcem si alta data.

Am vazut din nou cascada Serbota... era complet inghetata de data asta. Prilej pentru unii mai aventurosi sa faca catarari pe gheata si pentru altii sa admire.

Am facut zeci de poze in jurul cabanei.

Prea se vedea frumos...

Noul an a inceput ca peste tot cu zapada din belsug... totul a devenit si mai alb (nu credeam ca se poate).

2008 a inceput frumos... sper sa continue si mai frumos.
LA MULTI ANI!

Sarbatori fericite!

2007-12-26T23:30:00.002+02:00

Mi-a inghetat nasul :)

2007-12-14T15:43:00.001+02:00

E frig si zapada in Bucuresti... parca nu mai e totul asa gri :)

Miroase a sarbatori... a bucurie... :)

Obosita

2007-12-04T18:40:00.003+02:00

Mi se intampla din ce in ce mai des sa aud pe altii zicand sau sa gandesc chiar eu: suntem prea obositi... prea obositi sa mergem la munte in weekend, prea obositi sa mergem la un concert sau la teatru, prea obositi sa iesim seara in parc sau la patinoar, prea obositi sa ne relaxam. Asa ca stam acasa in fata televizorului (prea obositi ca sa citim) si ne complacem in aceasta situatie :(

Nu mai merge asa... trebuie sa gasesc un mod in care sa pot sparge gheata care ma inconjura... sa pot respira din nou... trebuie!

Katatonia la Preoteasa

2007-11-28T12:50:00.001+02:00

Vineri seara concert Katatonia la Preoteasa. Am deliberat si am decis: il bifam si pe asta :)

"I am ice
I am clear
Let the world be cold"

Katatonia - Deliberation

Refugiul

2007-11-27T14:40:00.001+02:00

Va doriti vreodata un loc linistit in care sa va ascundeti? Eu da.

"I want to break free"

2007-11-24T10:47:00.000+02:00

Azi se fac 16 ani de la moartea lui Freddie... si inca ne mai incanta... o va face mereu din punctul meu de vedere.

La bloc

2007-11-23T12:03:00.001+02:00

Ceata de azi dimineata m-a facut sa ma gandesc la frig. Am iesit din scara blocului si am respirat adanc. Speram sa simt mirosul iernii. M-am inecat... iacs... iarna asta miroase a friptura. Cine gateste asa dimineata?

Ursul

2007-11-20T09:33:00.002+02:00

Am fost sambata la munte. Am coborat din tren la Predeal si am decis ca mergem sa vedem cum arata noua cabana Susai (n-am mai fost acolo de foarte mult timp). Cam neinspirata ideea tinand seama de numarul mare de masini de teren si atv-uri care se fataie pe acolo. Dar macar era zapada. Nici nu trecusem bine de Cioplea si gasim urme de animale. Cum cele de urs erau destul de mari, le tragem repede in poza.

La Susai nebunie: lume multa, masinile de teren vuiau in sus si in jos. Am plecat la fel de repede cum am venit. Mai aveam oarece timp pana la tren asa ca ne-am hotarat sa mergem pana la Clabucet Plecare (sa vedem si daca se skiaza) si eventual la Garbova. Am luat-o frumos pe poteca de pe Creasta Cocosului (cred ca asa ii zice). Si aici plin de urme de urs dar considerand cate masini erau pe drumul din apropiere nu ne-am facut probleme. Si totusi:

Ne-a inghetat inima in loc cand l-am vazut. Parea urias. Am tulit-o cat am putut de repede. Niciodata nu am fost mai fericita cand am ajuns intre oameni.

Declaratie de dragoste... non stop!

2007-11-16T12:29:00.001+02:00

Oare ea stie?

Cel mai bun prieten al omului

2007-11-15T17:19:00.001+02:00

Initial a fost curios...

Apoi prudent m-a lasat pe mine intre el si pisica cea bataioasa...

Muzeul Astra, Sibiu

2007-11-14T17:55:00.001+02:00

Recunosc ca imi place muzeul Astra.

Imi place atentia la detalii...

imi place ca totul pare la locul lui...

si nu in ultimul rand imi place linistea parcului.